In Tara Codrilor de Iarba

MUNTELE CARE SE ROSTOGOLEȘTE

Timp de o clipă aș fi putut, repezindu-mă înainte, să apuc mingea-granulă albă. Dar muntele îna-inta spre mine, inevitabil și amenințător, iar mirosul ce-l răspîndea era atît de urît și de greu, încît am luat-o la goană, pierzînd astfel momentul favorabil. Muntele sferic se opri deodată. M-am repezit să-l ocolesc. O ființă ciudată, ferecată într-un blindaj negru, apăru deodată din dosul lui. Semăna cu un cavaler medieval de proporții gigantice. Și ce platoșă stranie! Ciudatul «cavaler» se rezema cu spinarea de muntele mișcător.

Marginea din față a capului său amintea o cupă gigantică, semicirculară, cu zimți mari. Picioarele din față semănau cu două lopeți lungi și late, cu margini dințate.

Să-l ocolesc mai repede! Să ocolesc cu orice preț muntele mobil și să apuc granula salvatoare!

Am zburat pe lîngă animal și am ocolit muntele prin partea dreaptă. Dar deodată muntele se urni și se rostogoli în direcție opusă, tăindu-mi din nou drumul.

M-am dat înapoi. De după munte apăru un alt «cavaler» negru. Mai mic de statură, mișcările lui erau iuți și abile, chiar viclene parcă. El era acela care deplasase muntele în direcția opusă. Dar abia apucase «cavalerul» viclean să-l urnească și celălalt, primul, se propti, se opinti și începu să-l împingă la loc.

Ambele ființe rostogoleau bila lor uriașă cînd într-o direcție, cînd în cealaltă, ba deschizîndu-mi drumul spre granula salvatoare, ba închizîndu-l. Să mă reped drept înainte? Aș fi fost în mod inevitabil strivit de munte sau călcat de «cavalerii» negri.

Să ocolesc muntele? Dar în dreapta și în stînga sînt niște hățișuri atît de dese! Nu pot răzbate prin ele. Și încă ceva: dacă pierd din vedere pilula, risc să n-o mai găsesc.

Pe neașteptate muntele se rostogoli drept spre pilulă. Se sfîrșise totul! Ultima mea speranță, granula mea, licări o clipă în vîrful sferei gigantice, apoi muntele rotund se rostogoli mai departe pe fîșia nisipoasă. Locul unde cu o clipă înainte se găsea mingea albă era acum gol.

Am dat fuga după munte, dar «cavalerii» îl rostogoleau o dată cu pilula din ce în ce mai repede. Alergam în urma lor, mă înăbușeam, dar continuam să alerg. Drumul era greu: trebuia să ocolesc bolo-vanii, să sar peste șanțuri, să mă cațăr pe gorgane repezi. Zadarnic… Puterile mă părăseau. Curînd muntele rotund, împreună cu pilula lipită de el, dispăru în dosul unor uriașe dealuri de nisip.

Cine sînt aceste ființe cu lopeți lungi dințate și cu greble, acești «cavaleri» ferecați în blindaj negru?

Ce este această sferă cît un munte?

Abia mai tîrziu totul îmi deveni limpede.