«Țara Codrilor de Iarbă». Această țară este populată de niște ființe cu totul neobișnuite — de-a dreptul uimitoare. De pildă, unele din ele, cînd își vînează prada, știu s-o lovească cu stiletul lor cu atîta precizie, încît reușesc s-o reducă la o totală nemișcare, victima nu se mai poate urni din loc — rămîne ca paralizată, nici vie, nici moartă.
Altele își schimbă înfățișarea pînă într-atît, încît devin invizibile, ceea ce face ca dușmanul, aflîndu-se chiar în imediata lor apropiere, să nu le poată observa.
Iar unii dintre locuitorii acestei țări trăiesc ani de zile atît de ascunși, încît nici nu le-ai putea bănui existența, ca apoi deodată să-și schimbe complet modul de viață, să apară, dar numai pentru scurtă vreme, și pe urmă să dispară din nou pentru totdeauna.
Vietățile care trăiesc în țara aceasta știu să se orienteze pe distanțe de zeci de kilometri în di-recția voită. Și se mai întîmplă ca unele din ele, dorind să scape de un oaspete nepoftit care a pă-truns în locuința lor, să se năpustească asupra acestuia și să-l zidească de viu.
Dar cît de diverse sînt materialele ce se întrebuințează aici la: construirea caselor: lemn, hîrtie, mătase, frunze și chiar ciment! În această țară se produce carton și ață, hamacuri și oale de lut, cearăt vată, spirt…
În decursul veacurilor, viața și peripețiile omului care a pătruns pe aceste meleaguri au fost descrise în nenumărate limbi.
Cu mai mult de zece ani în urmă am povestit în cartea «În Țara Codrilor de Iarbă» despre soarta unui anume Serghei Dumcev, care după ce a trăit acolo aproape patruzeci de ani, s-a întors în orașul său de baștină Censk.
În anii ce au urmat, mulți cititori ai cărții mi-au trimis sfaturi interesante și unele precizări în legătură cu unele inexactități apărute în descrierea acestei Țări a Codrilor de Iarbă. Acum, pregă-tind a doua ediție a aceluiași roman, mă gîndesc că și de această dată îmi vor parveni probabil ecou-rile pe care le va stîrni.
Dar ce țară să fie aceasta și unde oare se află ea? Îmi voi depăna povestirea mea, oarecum ciudată, după relatările oamenilor care au fost acolo…