În căutarea Cornului

50 După

Poveștile despre prevestirile de la Faime fură purtate de corăbii și călăreți, de căruțele neguțătorilor și de oamenii ce umblau pe jos, spuse și răspuse, schimbate, dar rămânând aceleași, până la Arad Doman și Tarabon și chiar mai departe. Iar oamenii spuneau ca sunt de partea Dragonului, apoi era răpuși de alții, care erau răpuși la rândul lor.

Se răspândiră și alte povești, despre o coloană care venea de la apus, străbătând Șesul Almoth. O sută de oameni din Ținuturile de la Hotar, așa se spunea. Nu, o mie. Nu, o mie de eroi ridicați din morminte ca să vină la chemarea Cornului lui Vaiere. Zece mii. Nimiciseră o întreagă legiune de Copii ai Luminii. Alungaseră oștirile lui Artur Aripă-de-Șoim care se întorseseră înapoi în mare. Ei erau oștirile lui Artur Aripă-de-Șoim care se întorseseră. Se îndreptau spre munți, spre răsărit.

Un lucru rămânea la fel în fiecare poveste. În fruntea lor era un bărbat al cărui chip apăruse pe cerul de deasupra orașului Faime, iar ei mergeau sub flamura Dragonului Renăscut.