Rama II

1. RAMA SE ÎNTOARCE

Marele generator de impulsuri radar Excalibur, alimentat cu energie nucleară, zăcea nefolosit de aproape jumătate de secol. Fusese proiectat și construit cu eforturi frenetice în lunile ce urmaseră trecerii lui Rama prin Sistemul Solar. Când devenise prima dată operațional în 2132, scopul său declarat fusese să prevină din timp Pământul asupra oricăror viitori oaspeți străini: astfel că un vizitator cu dimensiunile gigantice ale lui Rama ar fi putut fi detectat — cel puțin așa se spera — de la distanțe interstelare, cu ani înainte de a avea vreun impact asupra omenirii.

Decizia construcției lui Excalibur fusese luată încă înainte ca Rama să-și depășească periheliul, în vreme ce primul vizitator extraterestru ocolea soarele, îndreptându-se spre stele, armate de savanți studiau datele furnizate de singura misiune prezentă la întâlnirea cu intrusul.

Rama, anunțară ei, era un robot inteligent, deloc interesat de Sistemul Solar sau de locuitorii acestuia. Raportul oficial nu oferea nici o explicație numeroaselor mistere întâlnite de exploratori; totuși, experții s-au convins singuri că înțeleseseră un principiu de bază al ingineriei ramane. Întrucât majoritatea sistemelor și subsistemelor întâlnite pe Rama de către exploratorii umani dispuneau de alte două replici de rezervă, părea că străinii executau totul «în triplet». Și deoarece se presupunea că giganticul vehicul este o mașină, s-a dedus ca foarte posibilă apariția a încă două nave în urma primului vizitator.

Dar nici un nou vas spațial nu pătrunse în vecinătatea soarelui, venind din hăurile spațiului interstelar. Odată cu trecerea anilor, pământenii se confruntau cu probleme tot mai presante. Preocuparea pentru ramani, sau pentru oricine crease cilindrul cenușiu deschis, lung de cincizeci de kilometri, se diminua simultan eu trecerea în istorie a singularei incursiuni străine. Vizita lui Rama continuă să-i intrige pe savanți, dar majoritatea membrilor speciei umane fu nevoită să-și vadă de alte treburi. La începutul anilor 2140, lumea intrase într-o puternică criză economică. Pentru întreținerea lui Excalibur nu se mai găseau bani. Puținele descoperiri științifice făcute cu ajutorul lui nu justificau cheltuielile enorme necesare funcționării sale. Marele generator de impulsuri iu abandonat.

După un interval de patruzeci și cinci de ani, treizeci și trei de luni fură necesare pentru a-l readuce pe Excalibur la parametrii operaționali. Principala motivație pentru reactivarea lui era de natură științifică. În perioada scursă, știința radar înflorise și oferise noi metode de interpretare a datelor, mărind astfel substanțial valoarea observațiilor lui Excalibur. Pe măsură ce acesta lua din nou imagini ale cerurilor îndepărtate, nimeni de pe Pământ însă nu mai aștepta sosirea unei alte nave spațiale Rama.

Operatorul stației Excalibur nici măcar nu-și informă superiorul când un spot ciudat apăru pe ecranul de procesare a datelor. Crezu că este vorba de un semnal artificial, produs probabil de un algoritm anormal de prelucrare. Însă după ce semnalul se repetă de câteva ori, îl trată cu atenție sporită — și îl chemă pe cercetătorul principal al stației. Acesta analiză datele și hotărî că imaginea aparținea unei comete. Mai trecură două luni până când un licențiat ce-și pregătea teza de doctorat demonstră că semnalul provenea de la un corp neted, de cel puțin patruzeci de kilometri lungime.

În 2197, omenirea știa deja că obiectul care străbătea Sistemul Solar și se apropia de planetele centrale era o a doua navă spațială extraterestră. Agenția Spațială Internațională (ASI) își concentră resursele în vederea pregătirii unei misiuni organizate, capabilă să intercepteze intrusul în interiorul orbitei venusiene, la sfârșitul lui februarie 2200. Umanitatea privi iarăși în afară, spre stele, iar profundele probleme filozofice ridicate de primul Rama își reluară locul în dezbaterile populației Pământului. Când noul vizitator se apropie, iar caracteristicile sale fizice fură și mai precis stabilite de către senzorii îndreptați în direcția sa, se confirmă faptul că această navă spațială străină era identică cu predecesoarea sa — cel puțin în privința exteriorului. Rama se întorsese. Omenirea se afla la a doua sa întâlnire cu destinul.