Grădina din Rama

7

În înregistrarea video, Nicole stătea pe un scaun obișnuit, maro, având în spate un perete obișnuit. Era îmbrăcată într-un costum de zbor ASI, care fusese ținuta ei obișnuită în timpul misiunii Newton. Citi mesajul dintr-un notebook electronic pe care-l ținea în mâini.

— Semeni pământeni, începu ea, sunt Nicole des Jardins, astronauta misiunii Newton, și vă vorbesc de la miliarde de kilometri depărtare. Mă aflu la bordul unei nave spațiale Rama similară cu cele două nave care ne-au vizitat sistemul solar în ultimele două secole. Acest al treilea vehicul Rama se îndreaptă tot către micuța noastră regiune din galaxie. După aproximativ patru ani de la pri-,mirea acestei înregistrări video, Rama III va intra pe orbita din jurul planetei Marte.

De când am părăsit Pământul, am aflat că vehiculele din clasa Rama au fost construite de o inteligență extraterestră avansată, ca elemente ale unui vast sistem de adunare de informații al cărui obiectiv final este colectarea și catalogarea datelor privitoare la viața din Univers. O parte a acestui țel este faptul că a treia navă Rama se întoarce în vecinătatea planetei noastre natale.

În interiorul lui Rama III a fost conceput un habitat asemănător Pământului, menit să găzduiască două mii de ființe umane, plus un număr însemnat de animale și plante de pe planeta noastră natală. Biomasa exactă și alte precizări de ordin general despre respectivele animale și plante sunt conținute în prima anexă a acestei înregistrări video, totuși trebuie să subliniez că plantele, mai ales cele extrem de eficiente în transformarea bioxidului de carbon în oxigen, constituie o caracteristică cheie m proiectul de bază al habitatului Pământ de la bordul lui Rama. Fără plante, viața oamenilor din interiorul lui Rama va fi serios compromisă.

Ca urmare a acestei transmisii, se așteaptă ca Pământul să trimită un grup reprezentativ al locuitorilor săi — împreună cu proviziile detaliate în a doua anexă — pentru a se întâlni cu Rama III pe orbita lui Marte. Călătorii vor fi luați în Rama și observați cu atenție în timp ce trăiesc într-un habitat care reproduce condițiile de mediu de pe Pământ.

Din cauza reacției ostile față de Rama II, care, întâmplător, a produs doar stricăciuni minore navei, planul principal al misiunii prevede ca actualul vehicul Rama să nu se apropie de Pământ mai mult de orbita lui Marte. Acest plan principal presupune, desigur, că autoritățile terestre vor da curs cererilor conținute în transmisia de față. Nu am cunoștință de felul în care a fost programată nava să reacționeze, dacă nici o ființă umană nu este trimisă să se întâlnească cu Rama III pe orbita lui Marte. Pot spune, totuși, pe baza propriilor mele observații, că inteligenței extraterestre îi este foarte ușor să-și dobândească datele necesare observării prin alte metode, mai puțin benigne.

, Privitor la ființele umane care trebuie transportate spre Marte, este de la sine înțeles că indivizii selectau trebuie să reprezinte o largă secțiune transversală a omenirii, incluzând ambele sexe, toate vârstele, și atâtea culturi cât pot fi incluse în mod rezonabil. Marea bibliotecă de informații despre Pământ solicitată în anexa a treia va furniza date suplimentare semnificative ce pot fi corelate cu observațiile făcute în interiorul lui Rama. Nu știu cât de mult vor rămâne ființele umane în Rama, sau unde anume le va duce nava spațială, sau de ce inteligența superioară care a creat vehiculele Rama adună informații despre viața din Univers. Pot spune totuși că minunile la care am fost martoră de când am părăsit sistemul nostru solar mi-au dat un cu totul alt sens asupra tocului nostru în Univers.

Transmisia video, din care mai mult de jumătate fusese alocată anexelor detaliate, se încheiase de zece minute. În tot acest timp, cadrul de bază nu se schimbase. Expunerea lui Nicole fusese cumpătată și deliberată, punctată de pauze scurte în care ochii i se mutau de la video-cameră la notebook-ul din mâini. Deși glasul îi era oarecum modulat, expresia serioasă de pe chip rămase practic constantă. Doar atunci când spusese că ramanii ar fi putut folosi „alte metode, mai puțin benigne” pentru a obține datele de care aveau nevoie, în ochii ei întunecați se aprinse o emoție puternică.

Kenji urmări prima jumătate a transmisiei cu o concentrare intensă, dar pe durata anexelor, mintea începu să i se abată de la înregistrare și se pomeni punându-și întrebări. Cine sunt acești extratereștri? De unde au venit? De ce vor să ne țină sub observație? Şi de ce au ales-o pe Nicole des Jardins ca purtătoarea lor de cuvânt?

Râse apoi în sine, dându-și seama că există un șuvoi nesfârșit de asemenea de întrebări. Hotărî să se concentreze asupra unor subiecte mai ușor de procesat.

Dacă Nicole ar mai fi în viață, ar trebui să aibă optzeci și unu de ani, gândi el. Femeia de pe ecran avea păr cărunt și mai multe riduri decât avusese astronauta des Jardins, când Newton fusese lansată de pe Pământ, dar vârsta ei din înregistrarea video nu era nici pe departe optzeci de ani, asta era sigur. Poate cincizeci și doi, cincizeci și trei cel mult, își spuse Kenji.

Așadar, a făcut înregistrarea asta acum treizeci de ani? se întrebă el. Sau procesul de îmbătrânire i-a fost, cumva, întârziat? Nu-i trecu prin cap să se întrebe dacă vorbitoarea era sau nu cu adevărat Nicole. Kenji petrecuse destul timp examinând arhivele misiunii Newton ca să recunoască imediat expresia feței lui Nicole și particularitățile comportamentului ei. Trebuie să fi făcut înregistrarea video acum vreo patru ani, dar atunci… Încă se mai frământa cu astfel de întrebări, când transmisia se încheie și directorul lui AII reapăru pe monitor.

Domnul Koch explică rapid că înregistrarea video avea să fie difuzată integral pe toate canalele încă de două ori, iar apoi avea să fie la dispoziția fiecărui pasager și a echipajului după plac.

— Ce dracu' se petrece de fapt aici? vru Max să știe de îndată ce chipul lui Nicole reveni pe ecran.

Întrebarea îi era adresată lui Kenji. După câteva secunde, acesta răspunse:

— Dacă am înțeles bine, am fost în mod intenționat induși în eroare de către AII cu privire la unul dintre scopurile principale ale misiunii noastre. Din câte se pare, mesajul acesta a fost receptat prima dată acum patru ani, când întemeierea Coloniei Lowell era încă oarecum incertă, și atunci — după ce toate eforturile de a se dovedi că mesajul video este o farsă s-au soldat cu eșecuri — s-a decis ca investigarea lui Rama HI să fie un obiectiv secret al proiectului nostru.

— Rahat! exclamă Max scuturând cu putere din cap. De ce dracu' nu ne-au spus pur și simplu adevărul?

— Îmi stă mintea-n loc la ideea că niște supra-creaturi trimit o asemenea tehnologie uluitoare doar ca să adune date despre noi, comentă Mîșkin după o scurtă tăcere. Pe de altă parte, cel puțin acum înțeleg unele dintre ciudățeniile procesului de selecție a personalului. Am rămas stupefiat când, acum vreo opt luni, coloniei i-a fost adăugat grupul de adolescenți americani fără căpătâi. Acum îmi dau seama că criteriul de bază a fost „larga secțiune transversală” cerută de madame des Jardins. Faptul că amestecătura de indivizi și aptitudini a grupului nostru putea sau nu să instituie pe Marte o colonie viabilă din punct de vedere sociologic a fost probabil un considerent de ordin secundar.

— Urăsc minciunile și pe mincinoși! spuse Max. (Se ridicase de pe scaun și acum se plimba cu pași mari prin cameră.) Toți politicienii ăștia și directorii guvernamentali sunt o apă și-un pământ — niște ticăloși fără conștiință, care mint cu nerușinare!

— Dar ce puteau să facă? întrebă Mîșkin. Aproape sigur, n-au luat cu adevărat în serios mesajul video. Cel puțin, nu până când această nouă navă și-a făcut apariția pe orbita marțiană. Iar dacă ar fi spus de la început adevărul, întreaga omenire ar fi intrat în panică.

— Uite ce-i, dom' judecător, spuse Max pe un ton frustrat, eu credeam c-am fost angajat să fiu un amărât de fermier într-o colonie de pe Marte. Nu știu nimic despre omuleți verzi și, sincer să fiu, nici nu vreau să știu. Mi-e și-așa destul de greu să mă descurc cu puii, cu porcii și cu oamenii.

— Mai ales cu oamenii, preciză repede Mîșkin, zâmbindu-i.

Fără să vrea, Max chicoti. După câteva minute, Mîșkin și Max își luară la revedere de la Kenji și Nai. La scurt timp după plecarea musafirilor, sună videofonul.

— Watanabe? întrebă Macmillan.

— Da, domnule comandant, răspunse Kenji.

— Scuză-mă că te deranjez, dar dumneata deții funcția cea mai mare dintre civili. Ai ordin să expui pe scurt personalului din Pinta tot ce știi despre expediția Newton, navele Rama și astronauta des Jardins. Şedința are loc în seara asta. M-am gândit că poate vrei să te pregătești.

— …Întreaga mass-media a raportat în 2200 că Rama II a fost complet distrusă, pulverizată de numeroasele bombe nucleare care au explodat în vecinătatea ei. Astronauții dispăruți — des Jardins, O'Toole, Takagishi și Wakefield — au fost bineînțeles considerați morți. De fapt,

onform atât documentelor oficiale ale misiunii Newton cât și cărților și serialelor TV de mare succes distribuite de Schmidt & Hagenest, era posibil ca Nicole des Jardins să fi murit undeva în New York, orașul-insulă din mijlocul Oceanului Cilindric, cu câteva săptămâni înainte ca nava științifică Newton să fi părăsit măcar Rama și să se întoarcă pe Pământ.

Kenji se opri și se uită la auditoriul său. Deși Macmillan le explicase pasagerilor din Pinta și echipajului că o casetă video conținând prezentarea făcută de el avea să le fie pusă imediat la dispoziție, mulți dintre ascultători își luau notițe. Kenji savură momentul. Se uită la Nai și zâmbi înainte de a continua.

— Astronauta Francesca Sabatini, cea mai renumită supraviețuitoare a ghinionistei misiuni Newton, a afirmat în memoriile ei că era posibil ca des Jardins să fi întâlnit un biot ostil, sau să fi căzut undeva în una dintre zonele neluminate din New York. Cum cele două femei fuseseră împreună cea mai mare parte a timpului din ziua respectivă — îl căutau pe savantul japonez Shigeru Takagishi, care dispăruse în mod misterios din tabăra Beta în seara precedentă — signora Sabatini știa foarte bine câtă hrană și apă avea la ea des Jardins. „Chiar și cu desăvârșitele ei cunoștințe despre corpul omenesc, Nicole n-ar fi avut cum să supraviețuiască mai mult de o săptămână”, scria Sabatini. „Iar dacă, în stare de delir, ar fi încercat să obțină apă din gheața otrăvitorului Ocean Cilindric, ar fi murit și mai repede.”

Dintre cei șase astronauți care nu s-au mai întors de la întâlnirea cu Rama II, Nicole des Jardins este cea care a suscitat întotdeauna cel mai mare interes. Chiar înainte ca, acum șapte ani, eminentul statistician Roberto Lopez să fi presupus în mod corect, pe baza băncii europene de date genetice de la Haga, că răposatul rege al Angliei, Henry XI, a fost tatăl fiicei lui Nicole, Genevieve, reputația lui madame des Jardins devenise legendară. În ultimul timp,

numărul celor care vin la monumentul comemorativ din apropierea vilei familiei ei din Beauvois a crescut remarcabil, mai ales cel al tinerelor. Oamenii vin acolo nu numai pentru a o omagia pe des Jardins și a vedea numeroasele fotografii și înregistrări video ce-i comemorează remarcabila viață, ci și pentru cele două superbe statui de bronz create de sculptorul grec Theo Pappas. Una o reprezintă pe tânăra Nicole în maiou și șort de atletă cu medalia olimpică de aur la gât. A doua înfățișează o femeie matură îmbrăcată în costum de zbor ASI, similar celui pe care l-ați văzut în înregistrarea video.

Kenji făcu semn spre fundul micii săli de ședințe din Pinta și luminile fură stinse. O clipă mai târziu, pe unul dintre cele două ecrane din spatele său începură să se deruleze diapozitive.

— Acestea sunt puținele fotografii ale lui Nicole des Jardins stocate în fișierele noastre din Pinta. Baza de date indică faptul că mai multe imagini, inclusiv decupaje din filme istorice, se află în biblioteca de rezervă din cală, dar datele respective nu sunt disponibile pe durata călătoriei din cauza restricțiilor impuse de rețeaua de date de zbor. Oricum, nu este nevoie de date suplimentare, deoarece din aceste fotografii reiese clar că în înregistrarea video a apărut fie Nicole des Jardins, fie o copie perfectă a ei.

Un prim-plan din înregistrarea video se mai afla pe ecranul din stânga și peste el fu suprapusă o fotografie a lui Nicole făcută la petrecerea de revelion la Vila Adriani. Nu încăpea nici o îndoială. Cele două fotografii erau în mod sigur ale aceleiași femei. Un murmur de admirație se ridică din rândurile auditoriului.

Kenji continuă pe un ton ceva mai stins:

— Nicole des Jardins s-a născut pe 6 ianuarie 2164. Prin urmare, dacă înregistrarea video pe care am urmărit-o în după-amiaza aceasta a fost cu adevărat filmată acum patru ani, ea ar fi trebuit să aibă șaptezeci și șapte de ani la momentul respectiv. Ştim cu toții că des Jardins era într-o condiție fizică superbă și că exersa cu regularitate, dar dacă femeia pe care am văzut-o azi după-amiază avea șaptezeci și șapte de ani, atunci extratereștrii care au construit Rama au descoperit probabil și izvorul tinereții.

Deși era noapte târziu și era foarte obosit, Kenji nu putea dormi. Evenimentele zilei i se buluceau în minte, incitându-l din nou. Alături de el în micuțul pat dublu, Nai era conștientă că soțul ei era treaz.

— Ești absolut sigur că am văzut-o pe adevărata Nicole des Jardins, nu-i așa? întrebă ea moale după ce Kenji se răsuci de pe-o parte pe alta pentru a suta oară.

— Da, răspunse Kenji, însă Macmillan nu este. El mi-a cerut să fac afirmația aceea cu privire la posibilitatea unei copii perfecte. Este de părere că înregistrarea video e un fals…

După o scurtă pauză, Nai spuse:

— După discuția de azi după-amiază, mi-am amintit toate bârfele pe seama lui Nicole și a regelui Henry. Acum șapte ani, ocupau majoritatea revistelor despre personalități. Dar am uitat ceva. Cum s-a stabilit cu certitudine că Henry era tatăl lui Genevieve? Regele nu era deja mort? Şi oare familia regală britanică nu păstrează secretul asupra informațiilor ei genetice?

— Lopez a folosit genele aparținând părinților, surorilor și fraților din familia regală care se căsătoriseră între ei. Apoi, folosind o tehnică de corelare a datelor inventată chiar de el, a arătat că în cazul lui Henry, care în timpul Olimpiadei din 2184 era încă prinț de Wales, probabilitatea de a fi tatăl copilului lui Nicole era de trei ori mai mare ca a oricărei alte persoane prezente în Los Angeles la vremea respectivă. După ce Darren Higgins a recunoscut pe patul de moarte că Nicole și Henry petrecuseră o noapte împreună în timpul Olimpiadei, familia regală au permis accesul unui specialist în genetică la baza ei de date genetice. Expertul a concluzionat, dincolo de orice dubiu rezonabil, că Henry era tatăl lui Genevieve.

— Ce femeie uimitoare! spuse Nai.

— Chiar că a fost. Dar ce te-a făcut să spui asta tocmai acum?

— Ca femeie, o admir pentru că și-a păstrat secretul și și-a crescut singură prințesa, la fel de mult sau mai mult decât pentru oricare altă realizare de-a ei.