Nemuritorul

*

Mergând pe jos spre tabără, pe un alt drum, mi-am analizat propriile motive. O carte, ea singură, n-ar putea nici crea, nici distruge Pământul, Radpol-ul, Returnismul. Nici chiar „Chemarea Pământului”, scrisă de Phil, nu făcuse aşa ceva, oricum nu cine ştie ce. Dar treaba asta a lui Myshtigo urma să fie ceva mai mult decât o carte.

Un studiu? Ce putea fi? Un impuls într-o direcţie anume? Nu ştiam asta şi trebuia să aflu. Căci Myshtigo nu putea, fi lăsat să trăiască, dacă asta avea să ne distrugă; pe de altă parte, nu puteam nici să permit uciderea lui, dacă lucrul pe care-l făcea ne putea fi de vreun ajutor. Şi asta s-ar fi putut să fie. Ca urmare, cineva trebuia să ceară o pauză, un „time-out”, până ne-am fi asigurat despre ce e vorba. Cordonul fusese tras. Am mers mai departe.

— Diane, i-am zis eu femeii, pe când stăteam amândoi la umbra skimmer-ului ei; zici că însemn ceva pentru tine, prin mine însumi, prin persoana lui Karaghiosis.

— Aşa se pare.

— Atunci, ascultă-mă. Cred că e posibil să te înşeli în legătură cu veganul. Nu sunt sigur, dar dacă n-ai dreptate, ar fi o foarte mare greşeală să-l ucidem. Din acest motiv, nu pot permite aşa ceva. Opriţi toate acţiunile pe care le-aţi planificat până ajungem la Atena. Pe urmă, cere clarificarea acelui mesaj de la Radpol.

Ea mă privi drept în ochi, apoi spuse: „În regula”.

— Cum rămâne, atunci, cu Hasan?

— Hasan aşteaptă.

— El îşi alege singur momentul şi locul, nu? Aşteaptă doar prilejul de-a lovi.

— Da.

— Atunci trebuie să i se spună să nu întreprindă nimic înainte ca noi să fim siguri.

— Foarte bine.

— Ai să-i spui tu?

— Cineva o va face.

— Bine, am zis, şi am dat să plec.

— Şi dacă primim mesajul, întrebă ea, şi este la fel ca mai înainte, ce se va întâmpla?

— Vom vedea, am spus, fără să mă întorc.

Am lăsat-o lângă skimmer-ul ei şi m-am întors la al meu.

Iar când mesajul sosi, spunând ceea ce credeam că va spune, am ştiut că voi avea o mulţime de buclucuri. Asta pentru că eu luasem deja hotărârea.

Departe, spre sud şi spre est faţă de noi, unele părţi ale Madagascarului încă mai asurzeau contoarele Geiger cu strigătele lor de durere provocate de infectarea radioactivă — un omagiu plătit priceperii unuia dintre noi. Hasan, eram sigur, încă mai putea înfrunta orice obstacol fără ca măcar să clipească din ochii aceia gălbui, bătuţi de soare şi obişnuiţi cu moartea… S-ar putea să fie greu de oprit.

Privim spectacolul de sub noi.

Moarte, căldură, valuri năpădite de nămol, un nou contur al litoralului…

Activităţi vulcanice pe Chios, Samos, Ikaria, Naxos…

Halicarnasul apare de parcă s-ar fi muşcat din el…

Iar capătul de vest al insulei Kos este din nou vizibil, dar ce contează?

…Moarte, căldură, valuri năpădite de nămol.

Un nou contur al litoralului…