Nemuritorul

*

A doua zi dimineaţă, aveam de gând ca după micul dejun să-l caut pe Myshtigo, însă m-a găsit el primul. Eram pe malul fluviului si discutam cu cei ce urmau să se ocupe de felucă.

— Conrad, îmi spuse el cu blândeţe, pot să stau de vorbă cu dumneata?

Am dat din cap afirmativ şi-am făcut semn către un şanţ.

— Să mergem încolo. Aici am terminat.

Şi-am pornit la pas. După un minut, el începu:

— Ştii că în lumea mea există mai multe sisteme de disciplină a minţii, sisteme care ocazional dau naştere la capacităţi extrasenzoriale…

— Am auzit şi eu, i-am răspuns.

— Majoritatea veganilor, într-un moment sau altul, sunt expuşi la aşa ceva. Unii manifestă chiar şi aptitudini în această privinţă. Mulţi, nu. Totuşi, majoritatea dintre noi avem un simţ al paranormalului, o recunoaştere a modului său de operare.

— Da?

— Eu, personal, nu sunt telepat, dar îmi dau seama că tu ai această calitate, pentru că în noaptea trecută ai folosit-o asupra mea. Am simţit asta. Este un lucru foarte neobişnuit printre voi, din care cauză nu am anticipat gestul şi nu mi-am luat măsuri de contracarare. De asemenea, m-ai „lovit” la momentul potrivit. Ca urmare, mintea mea a rămas deschisă în faţa ta. Trebuie să ştiu cât de mult ai aflat!

E clar deci că a fost ceva extrasenzorial, legat de acele suprapuneri de imagini-viziuni. Tot ce conţineau ele de regulă erau aşa-zisele percepţii imediate ale subiectului, plus o privire asupra gândurilor şi sentimentelor din vorbele pe care le rostea acesta — şi pe care eu, uneori, le receptam prost. Întrebarea lui Myshtigo îmi arăta că el cunoaşte amploarea percepţiilor mele. Auzisem că unii vegani, profesionişti în amestecarea sufletului, puteau să-şi facă drum chiar până în subconştient. Am hotărât deci să merg la cacealma.

— Îmi dau seama că nu te ocupi doar cu scrierea unei simple cărţi de călătorie, am spus eu, fără a primi vreun răspuns. Din nefericire, am continuat, nu sunt singurul la curent cu acest lucru, ceea ce face să te afli în mare primejdie.

— De ce? se interesă el, brusc.

— Poate că se-nşeală ei, am aruncat eu momeala.

Scutură din cap.

— Cine sunt ei?

— Îmi pare rău…

— Dar am nevoie să ştiu!

— Încă o dată, îmi pare rău. Dacă vrei să renunţi, te pot duce chiar azi înapoi, la Port-au-Prince.

— Nu, nu pot face asta. Trebuie să-mi urmez calea. Cum să procedez?

— Dă-mi mai multe detalii asupra problemei, iar eu am să-ţi fac unele sugestii.

— Nu. Deja ştii prea multe… Deci acesta trebuie să fie adevăratul motiv al prezenţei aici a lui Donald Dos Santos, spuse el repede. Dos Santos e un moderat. Aripa activă a Radpol-ului trebuie să fi aflat ceva despre asta şi, cum spuneai, s-o fi înşelat în aprecieri. El trebuie să cunoască pericolul. Poate c-ar fi bine să mă duc şi să…

— Nu, l-am întrerupt. Nu cred c-ar fi bine. N-ar aduce nici o schimbare reală. Şi, oricum, ce i-ai povesti?

— Îmi dau seama ce vrei să spui, adăugă el, după o pauză. Mi-a mai trecut prin minte că s-ar putea să nu fie chiar atât de moderat cum credeam… Şi dacă aşa stau lucrurile, atunci…

— Mda, am spus eu. Vrei să dai înapoi?

— Nu pot.

— Okay, Albăstrilă, atunci o să trebuiască să ai încredere în mine. Poţi să începi prin a-mi spune mai multe despre această acţiune de cercetare…

— NU! Nu ştiu cât ştii şi cât nu ştii. Este evident că încerci să mă tragi de limbă ca să afli ceva în plus, aşa că nu cred să ştii mare lucru. Problema de care mă ocup are încă un caracter confidenţial.

— Încerc să-ţi asigur protecţia, am spus eu, de aceea am nevoie de cât mai multe informaţii posibil.

— În cazul acesta, protejează-mi corpul şi lasă-mă să-mi fac singur griji în legătură cu motivele şi gândurile mele. Pe viitor, voi avea mintea închisă pentru tine, aşa că nu trebuie să-ţi mai pierzi timpul încercând să o sondezi.

Înmânându-i un pistol automat, i-am spus:

— Îţi sugerez ca, pe timpul excursiei, să porţi cu tine o armă — asta aşa, ca să-ţi protejezi motivele.

— Foarte bine.

Arma dispăru sub cămaşa ce-i flutura.

Puff-Puff-Puff, făcea veganul.

Naiba-Naiba-Naiba, răsunau corzile minţii mele.

— Pregăteşte-te, am spus. În curând plecăm.