Operațiunea Haos

XXVIII

După ce m-am furișat înapoi în casă, i-am povestit în amănunt lui Ginny tot ce se întâmplase. Eram mort de oboseală dar ea insistă să afle imediat totul. Întrebările ei smulseră de la mine până și cel mai mic detaliu, incluzând multe lucruri care-mi scăpaseră sau cărora acolo nu le dădusem prea multă importanță. Când îmi prepară micul dejun și-mi îngădui să mă odihnesc, deja răsărise soarele. Am dormit douăzeci și patru de ore, făcând doar niște pauze scurte ca să mă hrănesc și să privesc în jur somnoros.

Ginny îi explică omului de la FBI această comportare a mea drept rezultatul extenuării nervoase, ceea ce nu era prea departe de adevăr. De asemenea, îi convinse pe el și pe superiorul său direct (Cuțit Sclipitor se dusese la Washington) că, dacă doreau să păstreze secretul în jurul problemei, ar fi fost mai bine să nu ne țină izolați. Vecinii noștri mirosiseră deja că nu era ceva în regulă. Și ei mai puteau rămâne liniștiți pentru un timp, dar cu prietenii noștri apropiați și colegii de muncă lucrul era mai greu. Dacă începeau să-și facă griji, puteau să exercite mult mai multe presiuni prin vrăjitorie decât oricare persoană de rând.

Consecința fu că l-am prezentat pe ofițer în chip de oaspete. Când doamna Delacorte veni pe la noi să împrumute o mână de pucioasă, îl dădurăm drept vărul meu Lois și-i spuserăm vecinei că o trimisesem pe Val la niște prieteni în afara orașului, până se termina ancheta asupra spargerii. Nu suna cu mult mai convingător decât un paragraf din pagina interioară a unui cotidian, dar mie mi se îngădui să mă duc la serviciu, și lui Ginny să facă aprovizionarea. Ni se lăsă un număr la care să sunăm dacă primeam vreo cerere de răscumpărare. Nu ni se spuse nimic despre oamenii care ne urmăreau. Erau profesioniști; fără talentele noastre deosebite, nici nu i-am fi observat

Prin urmare, în a treia dimineață m-am dus la „Nornwell”. Barney fu încântat. Îmi găsi o treabă pe care s-o pot face în biroul meu, fără să fiu deranjat — mai degrabă m-am prefăcut că lucrez, în timp ce măsuram camera în lung și în lat; am fumat țigară de la țigară, până când limba mi-a devenit aspră, și am băut cafea până când am simțit-o gâlgâindu-mi în urechi — în așteptarea conferinței de după-amiază cu niște oameni de afaceri din afară. Știam, de fapt, despre ce va fi vorba la acea conferință. Când bâzâi interfonul și am fost rugat să merg acolo, aproape m-am lovit la cap grăbindu-mă să ajung, până să-mi aduc aminte că trebuie să merg liniștit și să-i salut pe cei pe care-i întâlneam.

Sala de conferințe era la etaj. Descântecul rostit între pereții ei împotriva spionajului industrial acționa la fel de bine și împotriva supravegherii oficiale. Barney stătea în capul mesei, masiv, cu gulerul descheiat și cu un trabuc în colțul gurii. Echipa pe care-o convocase era formată doar din unsprezece persoane, ca să ne asigurăm că nu adăpostim nici un Iuda. În afară de Barney, îi cunoșteam bine pe trei dintre aceștia — Griswold, Hardy, Janice Wenzel — iar pe un al patrulea doar puțin: doctorul Nobu, un metafizician pe care-l consultam din când în când. Ceilalți îmi erau străini. Unul se dovedi un amiral în rezervă, Hugh Charles, care se specializase în operațiuni de contraspionaj; altul — un matematician pe nume Falkenberg; al treilea era pastorul Karlslund de la biserica lui Barney. Păreau cu toții extenuați. Până la această oră munciseră ca niște sclavi.

Ceilalți doi arătau odihniți și nu se remarcau prin nimic, cu excepția faptului că unul dintre ei avea o mare servietă cu mostre, pe care o pusese pe masă.

Înainte de a le face cunoscute numele, Bamey schiță o pasă și rosti o frază.

— Okay, spuse el apoi, câmpul de securitate a fost restabilit la puterea maximă. Veniți și alăturați-vă Sabatului. Îmi zâmbi:

Steve, aș dori să ți-i prezint pe domnul Smith și domnul Brown, reprezentanții companiei a cărei propunere o discutăm astăzi.

Siluetele lor deveniră vagi, apoi fumurii, după care se reconturară sub forma cea adevărată când simularea dispăru. Părul lui Ginny strălucea purpuriu în lumina venind dinspre ferestre. Doctorul Ashman deschise servieta. Svartalf țâșni afară, sănătos, mare, negru și arogant ca întotdeauna. Își întinse mușchii înțepeniți.

— Mi-a-a-a-uu, se stropși la noi.

Pastorul întinse către motan o mână înțelegătoare. N-am avut timp să-l avertizez. Noroc că Ashman obișnuia să poarte la el pansamente oriunde se ducea. Svartalf se așeză lângă Ginny și începu să se spele.

— Cum ați reușit? întrebă, cu interes profesional, amiralul.

Ginny ridică din umeri.

— Simplu. Știți, Barney a păstrat legătura cu doctorul Ashman și au aranjat ca el să-și anuleze toate consultațiile din zilele următoare. A mers apoi la spitalul veterinar și l-a luat pe Svartalf care, dacă trebuie, poate să stea liniștit într-o servietă. Verificasem că doctorul n-avea nici o „coadă” pe urmele lui. (Svartalf și-o mișcă, îngâmfat, pe-a sa.) Intre timp, eu m-am dus în centrul orașului. La „Perlman’s” se desfășura o licitație. Era locul cel mai potrivit ca să mă volatilizez; cine-ar fi observat acolo puțină magie neagră? Schimbându-mi înfățișarea, m-am întâlnit cu doctorul Ashman și l-am transformat și pe el. (Svartalf îi aruncă acestuia o privire speculativă.) După care am venit împreună aici. Barney știa exact când trebuie să sosim, și a diminuat suficient de mult puterea câmpului de protecție încât să nu ne simtă deghizarea.

Își deschise poșeta, asupra căreia nu trebuise să acționeze prea mult ca să arate ca o servietă, scoase oglinjoara și-și examină chipul. Cu machiajul acela și cu rochia ei modestă, nu prea arăta a vrăjitoare de cel mai înalt rang, dar asta doar până observai ce mai adusese cu ea.

— Hai la treabă, spuse Barney. Am și pus echipa la curent cu descoperirile tale, Steve. Din punct de vedere strict științific, indiciile culese de tine, adăugate la ce se strânsese deja, au fost o adevărată bombă. Lucrând împreună, câțiva dintre angajații noștri au ajuns la unele concluzii care ar trebui să se dovedească revoluționare. Făcu o pauză. Dar să începem cu debandada politică în care ne găsim.

— Sau cu cea religioasă, spuse Janice Wenzel.

— În acest caz, continuă pastorul Karlslund, mă îndoiesc că există vreo diferență clară între ele.

Era un bărbat masiv, blond, cu înfățișare de cărturar.

— Numai dacă biserica ioanină are într-adevăr origini diabolice…, se strâmbă Griswold. Nu-mi place să cred așa ceva. E drept că nu sunt de acord cu dogmele lor, dar să pretinzi că acestea provin nu dintr-o eroare, ci de la diavol, mi se pare o exagerare. Ești sigur, domnule Matuchek, că într-adevăr te-ai întâlnit cu Necuratul?

— Dacă nu cu el, atunci cu vreunul dintre slujitorii săi sus-puși, am spus. Sau, dacă preferi, cu unul dintre cei mai josnici. Și n-a fost pentru prima dată. Viziunile și experiențele mele anterioare au căpătat acum înțeles.

— Stai puțin, te aflai într-o stare de stres. O halucinație ar fi fost absolut explicabilă… ba chiar de așteptat.

— Dacă ioaninii n-au nimic de ascuns, interveni soția mea, atunci de ce păstrează tăcerea asupra celor întâmplate? De vreme ce cunosc identitatea lui Steve, ar fi avut destul timp să ia legătura cu el sau să depună un protest oficial. Însă nici n-au crâcnit. Omul lui Barney, trimis să recupereze coada de mătură, a luat-o de unde era parcată fără să i se pună nici o întrebare. Eu cred că nu vor să riște o anchetă.

— S-ar putea să încerce să vă returneze fiica folosind contactele lor paranormale, sugeră, fără convingere, Hardy.

Amiralul Charles fornăi:

— Nici o speranță! Nu mă îndoiesc că Necuratul ar dori să anuleze întregul episod. Dar cum? Dumneavoastră spuneți, domnule Matuchek, că vă poate restitui fetița chiar de la momentul în care ea a intrat în infern — un lucru de-a dreptul uluitor. Dar în orice caz nu pot să-mi imaginez că e în stare să schimbe trecutul, zilele trăite de noi fără ea, lucrurile pe care le-am aflat ca urmare a răpirii.

— Tăcerea noastră ar putea constitui răscumpărarea ei, interveni Hardy.

— Cine s-ar simți legat de un astfel de târg? replică amiralul. Karlslund adăugă:

— Oricum, cu diavolii nu se pot face contracte. Un contract implică o înțelegere, o intenție de a respecta termenii conveniți. Fiind incapabil de onestitate, un diavol nu este capabil nici să înțeleagă că oamenii n-ar încerca să-l înșele.

— Deci, spuse Charles, nu numai că n-ar câștiga nimic dac-ar elibera-o, ci ar și pierde valoarea pe care o dețin cât ea e ostatică.

Ashman observă cu părere de rău:

— A și reușit să divizeze forțele binelui. Am impresia că această întrunire sfidează guvernul, că este, de fapt, o conspirație. Oare facem un lucru înțelept?

— Vrei să spui că ar trebui să ne destăinuim Unchiului Sam și să avem încredere că el va rezolva totul?

Durerea pe care-o simțeam accentuă dezgustul.

— De ce resurse dispunem noi în comparație cu statul? întrebă Ashman. Ce drept avem să ascundem informațiile pe care le-ai adunat? Sunt vitale pentru bunăstarea întregii societăți.

— Lasă-mă să-ți răspund eu la întrebarea asta, spuse Barney. Am niște cunoștințe la Washington, iar amiralul Charles, care are și mai multe, poate să confirme bănuiala mea asupra a ceea ce se petrece acolo. Informația-cheie este aceasta: circumstanțele răpirii sunt ținute secret în mod oficial. Șeful filialei locale a FBI-ului este un băiat foarte inteligent. Și-a dat seama de la început că ăsta va fi modul de abordare a cazului și a acționat anticipând directivele pe care știa că le va primi. Motivele lor de a proceda astfel sunt complicate, dar se rezumă la două puncte: în primul rând, nu se știe aproape nimic despre universul infernului. Cazul nostru este unul dintre puținele — poate unicul — ce pare a reprezenta un atac direct, fizic, venit din teritoriul demonilor. Nimeni nu poate fi sigur ce prevestește. În aceste circumstanțe, precauția este inevitabilă. Cei de la Departamentul de Stat vor argumenta că adevărul poate fi total diferit față de aparențe. Cei de la Apărare vor argumenta că nu trebuie să facem nimic până ce nu vom dispune de mai multe date și în special de o pregătire militară corespunzătoare. Președintele, Cabinetul, cei mai importanți congresmeni, vor fi de acord să stea în expectativă. Asta înseamnă un control asupra mass-media, ca să se prevină o isterie publică nedorită. În al doilea rând, există un punct poate mai puțin critic decât primul, dar care, oricum, trebuie luat în considerare: biserica ioanină. Trăim într-o țară democratică. O mulțime de alegători cinstiți sunt ioanini sau consideră că ioanismul nu este altceva decât o nouă credință. Mulți oameni influenți intră în această categorie. Nu uitați ce dandana a ieșit când comisia Congresului a încercat să întreprindă unele cercetări. Afacerea de acum sugerează că acea facțiune de congresmeni a avut dreptate spunând că biserica ioanină este instigată de iad ca un mijloc de a discredita religia, de a submina societatea și de a-i ațâța pe oameni împotriva semenilor lor. Ultimul lucru pe care l-ar dori Administrația — în acest moment delicat — este să treacă iarăși prin acele dezbateri zgomotoase: „acte subversive” contra „reprimări”. Păstrarea secretului aduce pace, liniște și timp.

Barney se opri să-și aprindă trabucul. Cât timp îl ascultaserăm, aerul din cameră parcă nici nu se mișcase. Fumul plutea albastru în razele de soare și ne îngreuna respirația.

Am schimbat cu Ginny o privire deznădăjduită. Ieri coborâsem în pivniță să schimb o siguranță arsă. Ginny venise cu mine deoarece în ultimele zile stăteam pe cât posibil împreună. Pe un raft se găseau niște lucruri de-ale Valeriei, pe care fetița nu le mai folosea și noi încă nu le aruncasem. Sticla care nu se golește niciodată, inelul Ouroboros de crescut dinții, lingurița cu aripi pentru antrenament, o farfurioară cu un curcubeu la margine… Ne-am întors sus și l-am rugat pe paznicul nostru să schimbe el siguranța.

Ginny își ținea pumnii încleștați. Svartalf își frecă urechile de brațul ei, încetișor, fără să aștepte vreun răspuns.

— Concluzia, spuse Barney, este că, chiar dacă guvernul are resurse, nu este probabil să le folosească deocamdată; și cine știe dacă le va folosi vreodată. Dar începând de azi, noi, echipa aceasta, avem dreptul și datoria să acționăm cum credem de cuviință. Știi, doctore, n-am făcut de fapt nimic ilegal. Steve nu se afla în stare de arest. Era liber să iasă și să intre în casa lui; Chiar dacă avea chef să iasă pe geam și îmbrăcat în tarnkappe, nu trebuia să dea socoteală nimănui. Eu eram liber să-i împrumut mătura. Catedrala este deschisă publicului. Dacă Steve s-a mai dus și în alte zone ale clădirii, căutând pe cineva care ar fi putut să aibă informații folositoare, în cel mai rău caz a comis o contravenție. Ierarhia, dacă dorește, n-are decât să-l dea în judecată pentru stricăciuni. Iar el poate să pretindă că a fost atacat, nu uitați asta. Nimănui nu îi este îngăduit privilegiul de a folosi arme mortale doar ca să-și apere intimitatea, iar el a fost ciomăgit și împușcat. În consecință, nu s-a comis nici un delict, și nici unul dintre noi nu este complice. Deci, neavând de gând să facem vreo fărădelege, nici unul dintre noi nu ia parte la o conspirație. A, da, firește că în curând președintele va invoca Legea apărării naționale și tot ce-i mai vine la îndemână. Atunci vom da de belea dacă ne vom comporta ca acum. Dar, până una-alta, nu ni s-a impus nici o restricție legală; iar Constituția interzice măsurile postfacto.

— Mda…

Ashman căzu pe gânduri.

— Cât despre tăinuirea unor informații esențiale, continuă Barney, nu-ți face griji, n-avem de gând să ajungem la așa ceva. Noi doar analizăm ceea ce ni s-a spus, fiind cetățeni responsabili, care nu doresc să formuleze acuzații nefondate. Dar ne vom îngriji ca tot ce este adevărat să ajungă în mâini potrivite.

Vocea lui Ashman se făcu din nou auzită:

— Trebuie să acționăm chiar așa de repede? Dacă fetița poate fi luată de acolo în aceeași secundă în care a sosit… mă întreb… dacă n-ar fi mai bine și pentru ea să lăsăm guvernul să lucreze în beneficiul ei, chiar dacă într-un ritm mai lent și mai prudent, decât s-o facem noi, nepregătiți și neechipați corespunzător, cum suntem.

Chipul prelung al amiralului Charles se întunecă.

— Sincer să fiu, spuse el, eu nu mă aștept ca Administrația actuală să acționeze dacă nu se mai întâmplă și alte incidente. A lăsat țări ostile să-i jefuiască, să-i întemnițeze sau să-i ucidă pe cetățenii americani — unii dintre ei fiind militari — fără să încerce nimic altceva decât un simplu protest. Ce vă imaginați că ar spune cei din Foggy Bottom (numele regiunii mlăștinoase din Washington D.C. unde sunt amplasate Departamentul de Stat și alte clădiri federale; dar și o aluzie la negura în care sunt învăluite unele decizii și opinii politice) dacă li s-ar propune să atace iadul doar pentru a salva o fetiță? îmi pare rău, doamnă Matuchek, dar așa stau lucrurile.

— Poate că așa este, interveni Falkenberg — în grabă, fiindcă expresia de pe fața lui Ginny devenise înfricoșătoare. După cum am înțeles eu situația, ăă, inamicii sunt acum puțin dezorientați. Domnul Matuchek i-a luat prin surprindere. Este evident că, ăă, Necuratul nu a vrut să le dea un ajutor direct, nici sfaturi sau informații. Sau consideră că nu ar fi de dorit s-o facă, deoarece ar putea provoca intervenția raiului. Aă, magii ioanini pot să facă lucruri extraordinare, fără îndoială. Dar nu sunt nici atotștiutori, nici atotputernici. Nu pot ști cu certitudine ce am aflat noi sau ce vom încerca să facem. Dar dați-le timp, în acest univers, și își vor recăpăta, ăă, echilibrul, își vor consolida pozițiile și poate că vor contraataca.

Ginny rosti, de după masca de Meduză:

— Indiferent de concluzia la care veți ajunge dumneavoastră, eu și Steve nu vom sta în expectativă.

— Drace, nu! am explodat eu.

Svartalf își lipi urechile de cap, mârâi cu dinții întrezărindu-i-se albi printre mustăți, și toată blana de pe el se zbârli.

— Vedeți? se adresă Barney grupului. Eu îi cunosc pe oamenii ăștia. Puteți să-i opriți doar dacă-i întemnițați pe viață; dar nu sunt convins că există vreo închisoare să-i oprească. Ar trebui să-i ucidem. Ori facem asta, ori îi ajutăm atât cât putem!

În jurul mesei se dezlănțui larmă, mâinile începură să se agite. Janice Wenzel strigă, dominându-i pe ceilalți:

— Și eu am copii, Virginia!

Toate privirile se îndreptară spre Ashman. Acesta roși și spuse:

— Nu încerc să vă îmbrobodesc. Nu uitați că toată situația asta m-a luat pe neașteptate. Era firesc să ridic obiecțiunile care îmi veneau în minte. Și nu cred că dacă-i încurajăm pe părinții Valeriei să se sinucidă asta o va ajuta prea mult pe fetiță.

— Ce vrei să spui? întrebă Barney.

— Oare am înțeles eu greșit? Aveți de gând, cu adevărat, să-i trimiteți pe Steven și Virginia — pacienții mei — în universul infernului?

La chestia asta am simțit că mă ia cu frig. Arsesem de nerăbdare să intru în acțiune; dar acum parcă aș fi făcut o săritură și aș fi aterizat pe marginea prăpastiei. Inima îmi bătea nebunește. Am privit-o pe Ginny. Ea încuviință.

Întregul grup înregistră diferite grade de consternare. Abia dacă am mai sesizat tărăboiul ce se stârnise și încercările lui Barney de a-l domoli. În cele din urmă, coborî o tăcere apăsătoare.

— Trebuie să-mi cer scuze în fața acestui comitet, spuse Barney. Tonul lui era adânc și stăpânit, ca sunetul clopotului de vecernie. Problema pe care am încredințat-o celor mai mulți dintre voi a fost să culegeți și să coroborați informațiile disponibile despre infern, având în minte o operațiune de salvare. V-ați descurcat magnific. Când vi s-au comunicat descoperirile lui Steve, le-ați folosit, obținând un progres conceptual care ne-ar putea furniza metoda dorită. Dar ați fost prea ocupați ca să vă mai gândiți la consecințele însărcinării primite sau ca să vă imaginați că aceasta era mai mult decât un studiu îndelungat și probabil ipotetic, menit să ne creeze posibilități împotriva unor viitoare necazuri de acest gen. În același timp, cei cu care am discutat aspectele politice și religioase nu știau cât de aproape suntem de a ne întâlni cu ele în realitate. Nu am avut alternative. Dar între timp doamna Matuchek mi-a solicitat o întrevedere pe ascuns. I-am înfățișat situația, am discutat-o pe îndelete și am pus la cale un plan de acțiune. Se înclină spre Ashman: Felicitări pentru perspicacitatea dumneavoastră, doctore.

Ea știuse ce ne rămâne de făcut, m-am gândit cu o ultimă fărâmă de luciditate, și, deși nimeni nu i-o ceruse până în acea clipă — nici chiar eu — își alesese deja calea. O parte din mine se întrebă dacă și alți soți mai aveau parte de asemenea surprize.

Ridică mâna.

— Problema se prezintă astfel, rosti cu fermitatea militărească pe care i-o știam de când o cunoscusem. Un grup mic, alcătuit din experți, are șanse de reușită. Un grup mare, de profani, nu are nici una. Fără îndoială, ar păți-o mai rău decât Armata sau echipa de la „Faustus”, deoarece aceia s-au retras repede.

— Moartea, nebunia sau întemnițarea în infern, cu tot ceea ce presupune asta… murmură Ashman. Crezi că Steven te va însoți?

— Îl cunosc prea bine ca să încerc să-l opresc, răspunse ea. Asta mă făcu să-mi recapăt întrucâtva stăpânirea de sine. Îmi dădeam seama că devenisem ținta unor priviri admirative. Dar mă străduiam s-o ascult pe ea.

— El, eu și Svartalf suntem cea mai bună echipă pe care ați putea s-o găsiți. Dacă cineva are vreo șansă să ducă treaba la bun sfârșit, atunci noi suntem aceia. Voi, ceilalți, puteți să dați o mână de ajutor la pregătiri și la recuperarea noastră. Dacă nu reușim să ne întoarcem, veți fi păstrătorii a ceea ce s-a aflat deja. Deoarece asta-i o chestiune care privește pe toată lumea. Și recunosc… că are o importanță cu mult mai mare decât fiica noastră. E și principalul motiv ca să ne ajutați. Să vă asigurați că lumea pe care o vor moșteni copiii și nepoții voștri va merita să existe.

Căută ceva în geantă.

— Drace, nu mai am țigări.

I se oferiră din mai multe părți, dar acceptă una de la mine. Timp de o clipă, ne-am strâns mâinile. Ashman își privea fix degetele împletite. Pe neașteptate își îndreptă spinarea și spuse cu un zâmbet blând:

— În ordine, îmi cer iertare. Trebuie să recunoașteți că reacția mea a fost firească. Dar voi alcătuiți o echipă remarcabilă. Dacă sunteți convinși că ați găsit o cale să intrați în iad și să vă întoarceți nevătămați, s-ar putea să aveți dreptate și atunci contați pe ajutorul meu! Pot să vă întreb care-i planul?

Barney se relaxă puțin.

— Poți, răspunse el. Mai ales că trebuie să-l explicăm și celorlalți.

Își stinse trabucul și aprinse altul.

— Haideți să vă spun simplu și pe scurt la ce ne-am gândit, apoi experții mă pot corecta, aducând idei conforme cu specialitatea lor. Universul nostru are o geometrie spațio-temporală simplă, cu excepția câtorva locuri ciudate, cum ar fi inima stelelor pitice albe. Demonii bântuie prin el nestingheriți — de fapt, ei pot face scamatorii cu distanțele și cronologia, trucuri care le-au creat, în vremurile de demult, reputația de a fi niște ființe supranaturale — deoarece propriul lor univers este foarte complicat și variabil. Cercetările moderne au descoperit cum se poate ajunge acolo, dar nu și cum să te deplasezi sau să-ți păstrezi mințile și trupul întregi. Ei bine, informația pe are ne-a dat-o Steve, și anume că, dacă știm metoda, putem ajunge acolo în orice secundă din întreg timpul infernului, a deschis o ușă sau a înlăturat o barieră. Pe neașteptate, avem la dispoziție un fapt important, de bază, o relație care poate fi descrisă matematic, între universul infernului și cel al nostru. Doctorul Falkenberg a elaborat ecuațiile și a început să le rezolve, pentru diferite condiții inițiale. Doctorul Griswold l-a ajutat, sugerându-ne modurile în care soluțiile ar putea afecta legile fizicii; Bill Hardy a făcut același lucru în ceea ce privește chimia și fizica nucleară. Oh, se află cu toții abia la început, iar concluziile lor n-au fost încă supuse testărilor experimentale. Dar ne-au dat posibilitatea, doctorului Nobu, ca metafizician, și mie, ca inginer practician, să formulăm niște vrăji. Le-am terminat în această dimineață. Ele ar trebui să lanseze expediția, să-i acorde la sosirea acolo o oarecare protecție, apoi s-o aducă repede înapoi. Asta-i mai mult decât a avut la dispoziție oricine mai înainte.

— Insuficient! Acum Charles avea obiecții. Nu dețineți o descriere completă despre universul infernului — pe legea mea, nu știm totul nici măcar despre cosmosul nostru! — și nu aveți cum să prevedeți în ce moduri aberante poate să varieze acolo, de la un punct la altul, sistemul metric.

— Adevărat, spuse Barney.

— Deci protecția adecvată pentru un anume punct poate fi inutilă în altă parte.

— Nu și dacă relația spațiu-timp poate fi descrisă matematic pe măsură ce se înaintează. Atunci vrăjile pot fi ajustate în consecință.

— Cum? Dar asta-i ceva imposibil. Nici un muritor…

— Corect, interveni Ginny.

O privirăm toți, cu gurile căscate.

— Cheia o constituie o frază întâmplătoare pe care a auzit-o Steve în cripte, continuă ea. De fapt, una asemănătoare cu remarca dumitale, domnule amiral. Nici un muritor n-o poate face. Dar cei mai mari geometri sunt morți.

Toți cei din jurul mesei exclamarăm uluiți.