Operațiunea Haos

XIII

Afară, Mall-ul era rece și liniștit Ne așezarăm pe iarba înrourată, ne uitarăm la lună și ne gândirăm ce simplă și mare minune este să fii în viață.

Descântecele președintelui ne țineau departe unul de altul, dar pe buzele lui Ginny era întipărită tandrețea. Nici nu observarăm când cineva trecu pe lângă noi strigând că salamandra a dispărut și nici când clopotele bisericii începură să vestească asta oamenilor și raiului.

În cele din urmă ne readuse la realitate Svartalf, cu lătrăturile lui. Ginny chicoti.

— Bietul de tine. O să te transform la loc cât pot de repede, dar acum am treburi mai urgente. Haide, Steve.

Liniștit că departamentul îi era în siguranță, Griswold ne urmă, plin de tact, la oarecare distanță. Svartalf rămase pironit locului… bănuiesc că fusese prea șocat de ideea că pot exista treburi mai importante decât transformarea lui la loc în motan.

Doctorul Malzius ne întâmpină la jumătatea drumului, sub unul dintre felinarele campusului. Fața îi era scăldată în lumina lunii care îi făcea pince-nez-ul să sclipească.

— Draga mea domnișoară Graylock, începu el, este chiar adevărat că dumneavoastră ați înlăturat pericolul care amenința lumea? Absolut remarcabil! Acceptați felicitările mele. Analele glorioase ale măreței instituții pe care am onoarea s-o prezidez…

Ginny se opri cu mâinile în șolduri și-l fulgeră cu cea mai rece privire pe care el o simțise vreodată.

— Meritul le aparține domnului Matuchek și doctorului Griswold, spuse ea. Așa voi informa presa. Fără îndoială că vei considera oportună alocarea unui buget mai mare pentru munca remarcabilă a doctorului Griswold.

— Oh, lăsați, nu trebuie, bolborosi savantul. Eu nu…

— Taci, găgăuță, șopti Ginny. Apoi continuă: Doar prin adeziunea lui curajoasă și de durată la predarea legilor de bază ale naturii… Ei bine, restul îl poți completa dumneata, Malzius. Și nu cred că vei mai fi grozav de respectat dacă vei continua să-i lași departamentul să moară de foame.

— Oh… Într-adevăr… la urma urmelor… Președintele se umflă în pene: Deja m-am gândit serios la această problemă. De fapt, la următoarea întâlnire a consiliului, am de gând să și propun…

— Te voi face să-ți ții cuvântul, îl întrerupse Ginny. Doi: regula asta stupidă împotriva relațiilor între profesori și studenți. În curând, domnul Matuchek va deveni soțul meu.

Uuuf! Am încercat să-mi recapăt respirația.

— Draga mea domnișoară Graylock, se bâlbâi Malzius, eticheta… buna cuviință… păi nici măcar nu arată decent!

Mi-am dat seama, îngrozit, că, nu știu cum, în învălmășeală, pierdusem haina lui Ginny. De noi se apropiară doi polițiști, târând după ei o formă păroasă care se zbătea. Al treilea ducea hainele pe care cimpanzeul și le scosese.

— Vă rog să mă scuzați, domnișoară Graylock. Tonul era plin de venerație. Am găsit maimuța asta lăsată în libertate și…

— A, da, râse Ginny. Va trebui să-l transformăm. Dar nu imediat. Steve are mare nevoie de pantalonii ăia.

M-am vârât în pantaloni ca un șarpe într-o gaură. Ginny se întoarse și-i zâmbi lui Malzius cu o dulceață angelică.

— Săracul doctor Abercrombie, oftă ea. Deseori se întâmplă asemenea lucruri atunci când ai de-a face cu forțele paranaturale. Totuși, domnule, cred că nu aveți nici o regulă împotriva profesorilor care se ocupă cu cercetarea.

— O, nu, spuse președintele, tremurând. Bineînțeles că nu. Din contră! Vrem ca oamenii noștri să publice…

— De bună seamă. Ei bine, eu m-am gândit la un proiect de cercetare foarte interesant, în legătură cu transformările. Recunosc că este puțintel cam periculos. S-ar putea să se întoarcă împotriva oamenilor, cum s-a întâmplat și cu vraja doctorului Abercrombie. Se sprijini în bagheta magică și privi gânditoare gazonul. S-ar putea chiar să… da, există o oarecare probabilitate să te transforme pe dumneata însuți într-o maimuță, dragul meu domn Malzius. Sau, poate, într-un vierme. Unul lung și slinos. Dar, de dragul științei, nu trebuie să ținem seama de asemenea mici neajunsuri, cred că ești de acord…

— Ce? Dar…

— Desigur, continuă mieros vrăjitoarea, dacă mi s-ar permite să mă port cu logodnicul meu așa cum doresc, n-aș mai avea timp pentru cercetare…

Lui Malzius îi fură de ajuns doar cincizeci de cuvinte ca să-și recunoască înfrângerea. Apoi ne părăsi clătinându-se, ceva mai puțin măreț, în timp ce de pe acoperișurile campusului dispăreau ultimele licăriri roșiatice.

Ginny îmi aruncă o privire galeșă.

— Regulamentul nu poate fi schimbat oficial până mâine, murmură ea. Crezi că poți să lipsești mâine de la câteva ore?

— Chiiic-iiic-iiic, spuse doctorul Alan Abercrombie.

Atunci apăru Svartalf, plin de resentimente, și-l fugări într-un copac.