Plutonia

PESTE GHEȚURI

La sfîrșitul lui martie, exploratorii hotărîră să pornească înapoi peste ghețuri. În cabina meteorologică de pe deal și în magazia de la poalele dealului lăsară închise într-o ladă bine ferecată scurte însemnări despre componența expediției care descoperise Plutonia, precum și despre principalele rezultate ale călătoriei spre sud. Era de așteptat ca o dată cu venirea verii, primitivii să dea din nou o raită pînă la dealul lor. Pentru ca ei să nu ia lăzile și să nu distrugă cabina meteorologică, așezară în interiorul acesteia, pe un raft, cîțiva din idolii de lemn ciopliți de Katu, iar pe dușumea strînseră, în chip de ofrandă, o grămadă de oase, cutii goale de conserve și alte nimicuri. Ideea fusese a lui Igolkin, care ajunsese să-i cunoască mai bine pe sălbatici decît savantul Borovoi.

În sfîrșit, săniile, greu încărcate cu colecții, provizii și alte lucruri ale expediției, porniră prin pustiul de zăpadă spre marginea ghețurilor.

Drumul de întoarcere, care trecea prin Țara lui Nansen, dură o lună de zile. Trebuiră să înfrunte mormane de gheață, să urce pantele abrupte ale muntelui Russki și să coboare pe versantul opus, să străbată întinderile de gheață de tip Gletcher și să meargă împotriva vînturilor puternice, care suflau din față. Cei cîțiva cîini care le mai rămăseseră abia trăgeau săniile încărcate cu vîrf. Toate acestea făceau înaintarea anevoioasă și biruirea piedicilor cerea sforțări supraomenești. Vijeliile dese îi țineau și ele pe loc, în schimb ofereau oamenilor și cîinilor ore în plus de odihnă. Îndată ce lăsară în urmă mormanele de gheață, ziua începu să alterneze cu noaptea, fenomen pe care exploratorii nu-l mai văzuseră de mult. Nu izbutiră să găsească unele dintre depozitele de provizii lăsate în drum, dar cînd ajunseră la capul Truhanov dădură de un nou depozit cu provizii suficiente pentru un an, amenajat de „Steaua Polară”. Tot aici găsiră și o scrisoare din care aflară că vasul se oprise să ierneze la zece kilometri est de cap. De pe creasta acestuia zăriră în depărtare „Steaua Polară”, iar la jumătatea distanței care îi despărțea de vas fură întîmpinați cu bucurie de membrii echipajului. Pînă și Truhanov le ieși în întîmpinare, cu o sanie trasă de cîini tineri, născuți pe „Steaua Polară”. Urările de bun venit și întrebările nu mai conteneau. Truhanov fu nespus de fericit cînd află că ipoteza lui cu privire la cavitatea interioară a Pămîntului se adeverise în chip strălucit.