Marginea Fundaţiei

33

TRECUSERĂ DOUĂ ZILE şi Gendibal se simţea nu atât îndurerat, cât înverşunat. Nu vedea motivul pentru care nu putea avea loc o audiere de urgenţă. Dacă ar fi fost nepregătit, dacă ar fi avut nevoie de timp, atunci cu siguranţă că ar fi precipitat audierea.

Dar întrucât după criza provocată de Catâr, nimic nu părea să mai ameninţe cea de-a Doua Fundaţie, se pierdea timp şi asta doar cu scopul de a-l irita pe el.

Îl întărâtau şi, pe numele lui Seldon, asta va face ca riposta lui să fie şi mai înverşunată. Era foarte hotărât să nu cedeze.

Privi în jur. Anticamera era goală şi aşa rămăsese şi-n ultimele două zile. Un om marcant, un Orator pe care toţi îl cunoşteau, îşi va pierde poziţia datorită unei maşinaţiuni fără precedent în istoria de cinci secole a celei de-a Doua Fundaţii. Va fi degradat şi coborât până la rangul de simplu membru al celei de-a Doua Fundaţii.

Era, totuşi, foarte onorant să aparţii Fundaţiei, mai ales dacă deţineai un titlu respectabil, aşa cum se va întâmpla probabil cu Gendibal după punerea sub acuzare, însă vezi lucrurile în cu totul altă lumină când retrogradezi din postul de Orator.

Dar asta nu se va întâmpla, se gândi furios Gendibal, chiar dacă vreme de două zile toţi îl evitaseră. Doar Sura Novi îl trata ca şi până atunci, dar ea era prea naivă ca să înţeleagă situaţia. Tot “Stăpân” rămăsese pentru ea.

Gendibal se simţea nervos tocmai pentru că găsea o mângâiere în asta. Se ruşina constatând că prindea curaj când ea-l privea plină de adoraţie. Devenise recunoscător pentru daruri atât de neînsemnate?

Un funcţionar ieşi din Cameră şi-i spuse că Masa îl putea primi. Gendibal păşi înăuntru. Îl cunoştea bine pe funcţionar, iar acesta ştia, până la ultimul amănunt, gradul exact de politeţe datorat fiecărui Orator. În acel moment, lipsa de respect pe care-o manifesta faţă de Gendibal era revoltătoare. Până şi acest funcţionar îl considera vinovat şi condamnat.

Stăteau cu toţii gravi în jurul mesei, îmbrăcaţi în robele negre pe care le purtau numai la procese. Primul Orator Shandess arăta puţin stânjenit în această postură, şi nu-şi îngădui totuşi nici un semn de amiciţie faţă de Gendibal. Delarmi — unul dintre Oratorii femei — nici nu catadicsi să-l privească.

Primul Orator deschise şedinţa:

— Orator Stor Gendibal, ai fost pus sub acuzare pentru comportare nedemnă de un Orator. Ai acuzat Masa, întrunită în plen, de trădare şi încercare de asasinat, fără a avea dovezi concludente. Ai dat de înţeles că toţi membrii celei de-a Doua Fundaţii — inclusiv Oratorii şi Primul Orator — trebuie supuşi unei riguroase analize mentale pentru a se stabili care dintre ei nu mai merită să i se acorde încredere. O asemenea atitudine în interiorul comunităţii distruge coeziunea, fără de care a Doua Fundaţie nu poate să controleze o Galaxie potenţial ostilă şi să construiască în siguranţă un al Doilea Imperiu durabil. Întrucât am fost cu toţii martori la aceste insulte, acuzarea nu va mai da citire rechizitoriului. Prin urmare, vom trece direct la următorul punct. Orator Stor Gendibal, ai apărător?

Abia acum îşi permise Delarmi un zâmbet felin, dar fără să-l privească pe Gendibal.

— Dacă adevărul poate fi considerat apărare, începu Gendibal, arunci am apărător. Există motive pentru a suspecta o încălcare a măsurilor de protecţie. Această situaţie pare să indice un control mental exercitat asupra unuia sau mai multor membri ai celei de-a Doua Fundaţii — cu excepţia celor prezenţi aici — şi acest lucru a dat naştere unei crize mortale pentru a Doua Fundaţie. Dacă grăbiţi acest proces înseamnă că probabil vă daţi seama de gravitatea crizei dar, în acest caz, de ce-aţi lăsat să treacă două zile după ce am cerut oficial o procedură de urgenţă? Susţin că această criză mortală m-a determinat să declar ceea ce cunoaşteţi cu toţii. Dacă nu aş fi făcut-o puteaţi considera că atitudinea mea e nedemnă pentru un Orator.

— Nu face decât să repete jignirile, Prim Orator, spuse încet Delarmi.

Scaunul lui Gendibal era aşezat mai departe de masă decât al celorlalţi Oratori, ceea ce demonstra deja degradarea. Îl împinse şi mai mult înapoi, arătând că nu-i păsa câtuşi de puţin şi se ridică spunând:

— Vreţi să mă condamnaţi acum, fără judecată, sfidând legea, sau îmi permiteţi să-mi prezint în detaliu apărarea?

— Aceasta nu-i o adunare ilegală, Orator, glăsui Primul Orator. Fără a avea precedente care să ne slujească de îndrumar, îţi vom acorda tot spijinul, recunoscând că, dacă prea umanele noastre limite ne vor abate de la înfăptuirea justiţiei absolute, e mai bine să lăsăm ca vinovatul să rămână nepedepsit decât să condamnăm un nevinovat. Prin urmare, deşi cazul pe care-l judecăm este atât de grav încât nu putem permite cu inima uşoară vinovatului să rămână nepedepsit, îţi vom îngădui să-ţi prezinţi apărarea aşa cum crezi de cuviinţă şi-ţi vom acorda timpul pe care-l vei considera necesar până când se va hotărî, prin vot unanim, inclusiv al meu (şi ridică vocea spunând acestea) că am ascultat îndeajuns.

— Atunci, daţi-mi voie să încep prin a spune că Golan Trevize — membrul Primei Fundaţii, care a fost alungat de pe Terminus şi pe care eu şi Primul Orator îl considerăm drept vârful de lance în această criză ce ia proporţii — se îndreaptă într-o direcţie neaşteptată.

— Asta da informaţie, spuse Delarmi încet. De unde ştie oratorul (intonaţia dovedea limpede că nu acordase cuvântului greutatea cuvenită) toate acestea?

— Am fost informat de către Primul Orator, spuse Gendibal. Confirm, însă, că aveam deja cunoştinţă de acest detaliu. În aceste condiţii, ţinând seama de suspiciunile mele privind nivelul de securitate al Camerei, trebuie să mi se permită să păstrez secretă sursa informaţiilor.

— Nu vom pune în discuţie această afirmaţie care nu are legătură cu cauza, interveni Primul Orator. Să continuăm fără divulgarea acestei informaţii, dar dacă Masa consideră că trebuie să cunoască sursa, Orator Gendibal va fi silit să o dezvăluie.

— Dacă Oratorul nu va pune la dispoziţie această informaţie acum, afirmă Delarmi, sunt îndreptăţită să presupun că are un agent care-i slujeşte numai lui personal şi care, de regulă, nu răspunde în faţa Mesei. Nu putem fi siguri că un asemenea agent se supune regulilor de comportament care trebuie respectate de personalul celei de-a Doua Fundaţii.

Primul Orator interveni destul de nemulţumit:

— Orator Delanni, înţeleg toate implicaţiile. Nu e nevoie să le enumeri acum.

— Cer ca procesul verbal să consemneze acest lucru, Prim Orator, întrucât tăinuirea sursei agravează delictul, iar informaţia nu a apărut în actul de acuzare, care nici nu a fost citit în întregime. Solicit ca şi acest refuz să fie trecut în rechizitoriu.

— Grefierul are instrucţiuni să adauge acest element, răspunse primul Orator, iar formularea exactă va fi făcută la vremea potrivită. Orator Gendibal (în sfârşit, cu respectul cuvenit) apărarea ta este neadecvată. Continuă.

— Acest Trevize nu numai că s-a îndreptat într-o direcţie neaşteptată, dar călătoreşte cu o viteză nemaiîntâlnită. Potrivit informaţiilor pe care le deţin, şi de care Primul Orator nu are cunoştinţă încă, el a străbătut aproximativ zece mii de parseci în mai puţin de o oră.

— Într-un singur Salt? întrebă unul dintre Oratori, nevenindu-i să creadă.

— În mai mult de douăzeci de Salturi, unul după altul, aproape fără pauze, spuse Gendibal, ceea ce-i mai greu de imaginat decât un singur Salt. Chiar dacă acum am reuşit să-l localizăm, ne va trebui timp ca să-l urmărim şi, în cazul că ne va detecta şi va voi să ne scape, nu vom putea să-l ajungem din urmă. Iar voi vă pierdeţi timpul jucându-vă de-a punerea sub acuzare şi lăsaţi să treacă două zile ca să savuraţi umilirea mea.

Primul Orator făcu un efort să-şi ascundă suferinţa lăuntrică:

— Orator Gendibal, spune-ne, te rog, ce crezi c-ar putea însemna asta?

— Prim Orator, reprezintă un indiciu al progreselor tehnologice înregistrate de Prima Fundaţie, care e cu mult mai puternică decât pe vremea lui Preem Palver. Nu le-am putea rezista dacă ne-ar descoperi şi-ar scăpa necontrolaţi mental.

Oratorul Delarmi se ridică în picioare şi-l întrerupse:

— Prim Orator, pierdem timpul cu lucruri irelevante. Nu mai suntem copii să ne speriem ascultând poveşti spuse de Bunicuţa Spaţială. N-are importanţă cât de impresionantă a devenit tehnologia Primei Fundaţii când, în cazul unei crize, gândirea lor va fi controlată de noi.

— Ce poţi răspunde, Orator Gendibal? întrebă Primul Orator.

— Doar că vom ajunge la problema aceasta la momentul potrivit. Deocamdată vreau să insist asupra puterii tehnologice superioare, în continuă creştere, a Primei Fundaţii.

— Treci la următorul punct, Orator Gendibal, îl invită Primul Orator. Trebuie să afirm că declaraţiile pe care le-ai făcut până acum nu corespund capetelor de acuzare.

Membrii Mesei răsplătiră vorbele cu gesturi aprobatoare.

— Voi trece mai departe, spuse Gendibal. Trevize are un tovarăş în această călătorie (se opri o clipă pentru a-şi aminti pronunţia corectă) un anume Janov Pelorat, un erudit destul de obscur, care şi-a dedicat întreaga viaţă descoperirii de mituri şi legende referitoare la Pământ.

— Ştii toate astea despre el? Presupun că el e sursa ta secretă, spuse Delarmi care, cu un aer de satisfacţie, părea să-şi fi luat în serios rolul de acuzator.

— Da, ştiu totul despre el, răspunse Gendibal îndârjit. Acum câteva luni, Primarul Terminusului, o femeie energică şi capabilă, şi-a manifestat interesul faţă de acest erudit din motive ce mi-au rămas neclare, aşa că acest lucru mi-a stârnit curiozitatea, bineînţeles, însă n-am păstrat aceste informaţii pentru mine. Tot ce-am aflat am pus la dispoziţia Primului Orator.

— Depun mărturie în acest sens, confirmă Primul Orator cu voce scăzută.

Un Orator în vârstă interveni:

— Ce e acest Pământ? Lumea originară pe care o întâlnim în texte? Cel care a dat naştere unor controverse în vechile timpuri imperiale?

Gendibal aprobă cu o mişcare a capului:

— În poveştile Bunicii Spaţiale, cum ar zice Orator Delarmi. Presupun că Pelorat visa să vină pe Trantor să consulte Biblioteca Galactică pentru a căuta informaţii pe care nu le putea obţine prin serviciul de schimb interbiblioteci interstelar existent pe Terminus. Când a plecat de pe Terminus trăia cu impresia că visul avea să i se împlinească. Bineînţeles că-i aşteptam pe amândoi şi speram să avem posibilitatea de a-i examina spre folosul nostru. După cum ştim cu toţii, nu vor mai veni aici. S-au îndreptat către o destinaţie care, din diverse motive, ne-a rămas necunoscută.

Cu un chip absolut angelic, Delarmi întrebă:

— Şi de ce te tulbură asta? N-o să le ducem lipsa, asta-i sigur. A, de vreme ce renunţă la noi cu atâta uşurinţă, putem trage concluzia că Prima Fundaţie nu cunoaşte adevărata natură a Trantorului şi putem aprecia la justa ei valoare opera lui Preem Palver.

— Dacă nu vedem mai departe de vârful nasului, remarcă Gendibal, am putea trage o astfel de concluzie comodă. Nu cumva şi-au schimbat planul, de teamă că Trantor ar putea să înţeleagă importanţa Pământului urmărindu-i pe aceşti doi bărbaţi?

Membrii Mesei se agitară neliniştiţi. Delarmi îşi păstră sângele rece:

— Oricine poate născoci idei suprinzătoare pe care să le prezinte într-un ambalaj ademenitor. Dar au ele vreun rost când inventezi astfel? Chiar îi pasă cuiva ce gândim noi despre Pământ? Doar pe istorici, antropologi, colecţionari de basme ca Pelorat, îi interesează dacă el este cu adevărat planeta de origine sau un mit, sau dacă un asemenea loc există. De ce ne-ar interesa pe noi?

— Chiar, de ce? replică Gendibal. Cum se face că în Bibliotecă nu există cărţi referitoare la Pământ?

Atitudinea de ostilitate a membrilor Mesei dispăru pentru o clipa şi Delarmi întrebă:

— Nu există aşa ceva?

Poarte calm, Gendibal îi răspunse:

— Când am aflat că Trevize şi Pelorat ar putea veni aici să caute referinţe despre Pământ, am programat computerul Bibliotecii pentru a-mi alcătui o listă a documentelor care conţin asemenea informaţii. În momentul când computerul nu mi-a oferit nimic am devenit curios. Nici măcar lucruri minore n-am găsit. Nimic! Aţi insistat totuşi să mai aştept două zile până să aibă loc această audiere şi, în acelaşi timp, curiozitatea mea a crescut şi mai mult aflând că cei doi nu se îndreaptă spre noi. Simţeam că trebuie să fac ceva. Aşadar, în timp ce voi stăteaţi la taifas şi puneaţi ţara la cale iar totul se prăbuşeşte în jurul vostru, eu am parcurs câteva cărţi de istorie din biblioteca personală. Am găsit pasaje care se refereau direct la unele dintre cercetările întreprinse la sfârşitul epocii imperiale asupra “Problemei Originii”. Se făceau trimiteri la anumite documente tipărite şi filmate, şi am întâlnit câteva citate. M-am întors la Bibliotecă şi am verificat dacă acele documente există. Vă asigur că n-am găsit absolut nimic.

— Nu trebuie să te surprindă, chiar dacă aşa stau lucrurile. Dacă şi Pământul e un mit…

— Atunci ar trebui să găsesc referinţe despre el la fişierul mitologie. Dac-ar fi o poveste istorisită de Bunicuţa Spaţiului, aş găsi-o într-o antologie de basme. Iar dac-ar fi nălucirea unei minţi bolnave aş afla-o la fişierul “psihopatologie”. În realitate, trebuie să fi existat ceva despre Pământ, astfel n-aţi fi ştiut cu toţii despre el şi nu l-aţi fi recunoscut pe dată drept numele presupusei planete pe care-şi are originea specia umană. Cum se face că nicăieri în întreaga Bibliotecă nu există nici o referire la el?

Delarmi rămase tăcută o clipă şi, profitând de acest lucru, un alt Orator interveni în discuţie. Era Leonis Cheng, un bărbat destul de scund, posesor al unor cunoştinţe enciclopedice în privinţa amănuntelor insignifiante ale Planului Seldon, dar care nu înţelegea mai deloc problemele reale ale Galaxiei. Avea obiceiul de a clipi des atunci când vorbea, ceea ce se întâmplă şi de astă dată:

— Este bine ştiut că, la vremea decăderii, Imperiul a încercat să creeze o mistică imperială, temperând interesul faţă de timpurile pre-imperiale.

Gendibal îl aprobă cu o mişcare din cap:

— Temperare, aceasta-i cuvântul potrivit, Orator Cheng. Dar asta nu echivalează cu distrugerea de dovezi. După cum s-ar cuveni să ştii mai bine decât oricare, o altă caracteristică a epocii de destrămare a Imperiului a fost interesul subit faţă de perioada timpurie, considerată mai bună. M-am referit deja la interesul faţă de “Problema Originii” de pe vremea lui Hari Seldon.

Cheng îl întrerupse dregându-şi zgomotos glasul:

— Tinere, ştiu foarte bine asta, şi cunosc cu mult mai multe despre problemele sociale din vremea destrămării Imperiului decât îţi închipui. Procesul de “Imperializare” a depăşit cu mult stadiul de joc copilăresc în ceeea ce priveşte Pământul şi istoria lui. Sub conducerea lui Cleon al II-lea, în perioada ultimei încercări de revitalizare, adică la două secole după Seldon, Imperializarea a atins apogeul şi toate speculaţiile referitoare la problema Pământului au încetat. În timpul lui Cleon a existat chiar şi un decret în legătură cu asta, calificând astfel de preocupări (şi sper să citez corect) drept “speculaţii sterile şi neproductive care tind să submineze dragostea oamenilor fată de tronul imperial”.

Gendibal zâmbi:

— Prin urmare, Orator Cheng, ai plasa distrugerea tuturor documentelor referitoare la Pământ în vremea lui Ceon al II-lea?

— Eu nu trag concluzii. Am declarat exact ce-ai auzit.

— E înţelept din partea ta că nu tragi concluzii. Se prea poate ca Imperiul să fi trăit o perioadă de renaştere sub domnia lui Cleon, dar Universitatea şi Biblioteca, cel puţin, erau în mâinile noastre sau, în orice caz, ale predecesorilor noştri. Mi se pare o imposibilitate ca o serie de materiale să fie scoase din Bibliotecă fără ştiinţa Oratorilor celei de-a Doua Fundaţii. De fapt, Oratorilor li s-ar fi încredinţat o asemenea sarcină, căci Imperiul n-avea cum să ştie ce erau ei de fapt.

Gendibal îşi îngădui o pauză, dar Cheng, fără a da răspuns, rămase cu privirea goală.

Gendibal se simţi îndemnat să continue:

— Rezultă că Biblioteca nu putea fi golită de materiale despre Pământ în vremea lui Seldon, pentru că “Problema Originii” devenise la vremea aceea o preocupare arzătoare. Nici mai apoi nu era posibil să se întâmple acest lucru, deoarece a Doua Fundaţie funcţiona. Şi totuşi, din Bibliotecă lipsesc acum aceste documente. Cum explicaţi fenomenul?

Iritată, Delarmi izbucni:

— Nu mai întoarce problema pe toate părţile, Gendibal. Înţelegem. Ce soluţie ne sugerezi? Că tu însuţi ai scos documentele?

— Ca-ntotdeauna, ai pătruns până-n miezul problemei, Delarmi. Şi Gendibal făcu o plecăciune ironică (la care ea îşi permise o uşoară strâmbătură). O soluţie este că operaţiunea de curăţire a făcut-o un Orator al celei de-a Doua Fundaţii, cineva care ştia cum să se slujească de curatori, fără a lăsa amintiri în memoria lor, şi de computere, ştergând astfel toate urmele.

Primul Orator Shandess roşi!

— Ridicol, Orator Gendibal. Nu-mi pot imagina ca un Orator să făptuiască aşa ceva. Ce motive ar avea? Chiar dacă, din anumite raţiuni, documentele despre Pământ au fost eliminate, ce rost ar avea ca ele să fie tăinuite faţă de restul Mesei? De ce şi-ar risca cineva cariera prin această intervenţie când şansele de a fi descoperit sunt atât de mari? În plus, cred că nici cel mai iscusit Orator n-ar putea duce la sfârşit o asemenea faptă fără să lase urme.

— Prim Orator, prin urmare nu sunteţi de acord cu sugestia Oratorului Delarmi că eu aş fi autorul.

— Bineînţeles că nu, răspunse Primul Orator. Uneori ţi-am pus la îndoială judecata, dar acum mă văd silit să te consider de-a dreptul nebun.

— Atunci n-ar fi trebuit să se-ntâmple, Prim Orator. S-ar cuveni ca materialele despre Pământ să se găsească încă în Bibliotecă, pentru că acum se pare că am eliminat toate căile prin care ele puteau fi scoase, şi totuşi ele nu sunt acolo.

Cu o atitudine care voia să dea de înţeles că această discuţie o oboseşte, Delarmi spuse:

— Bine, bine, hai să terminăm. Te mai întreb o dată: ce soluţie recomanzi? Sunt sigură că ai una.

— Orator, şi noi suntem la fel de siguri. Cred că Biblioteca a fost epurată de cineva din a Doua Fundaţie care se află sub controlul unei forţe oculte din afară. Operaţiunea a trecut neobservată, întrucât aceeşi forţă s-a îngrijit de ştergerea urmelor.

— Până ai făcut tu descoperirea, spuse Delarmi pufnind în râs. Tu — cel necontrolat şi necontrolabil. Dacă această forţă misterioasă a existat, cum se face că tocmai tu ai aflat despre absenta materialelor din Bibliotecă? De ce n-ai fost şi tu controlat?

— Nu găsesc nimic de râs, Orator, o puse Gendibal la punct. S-ar putea ca ei să-şi dea seama, la fel ca şi noi, că amestecul acesta trebuie redus la minimum. Când viaţa mi-a fost pusă în pericol acum câteva zile, m-a preocupat mai mult ideea de a nu perturba gândurile mulţimii decât soarta mea. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul de faţă — de îndată ce-au considerat că situaţia e sigură, au sistat controlul. Acesta-i pericolul, primejdia mortală. Faptul că am descoperit ce s-a întâmplat poate să însemne că nu le mai pasă ce voi face. Iar faptul că nu-i mai interesează poate însemna că simt c-au câştigat deja. Şi-n timpul ăsta, noi continuăm să ne jucăm cu soarta noastră!

— Dar ce ţintesc prin aceste acţiuni? Care-ar fi scopul? întrebă Delarmi, bătând din picior impacientată şi muşcându-şi buzele. Simţea că pierde din putere şi că membrii Mesei deveneau tot mai preocupaţi şi chiar îngrijoraţi.

— Să evaluăm situaţia. Prima Fundaţie, cu arsenalul ei enorm de putere fizică, a pornit în căutarea Pământului. Se prefac a exila doi oameni sperând că noi vom lua asta de bună, însă le-ar fi încredinţat nave de o perfecţiune incredibilă, capabile să parcurgă zece mii de parseci în mai puţin de-o oră dac-ar fi fost nişte izgoniţi? În ceea ce ne priveşte, noi nu căutăm Pământul şi evident că au fost întreprinse măsuri fără ştirea noastră pentru a ne zădărnici orice acces la informaţii referitoare la această planetă. Prima Fundaţie e acum la fel de aproape de a descoperi Pământul precum suntem noi de departe de asta, aşa că…

Gendibal se opri şi Delarmi profită:

— Aşa că ce? Încetează cu poveştile de adormit copii. Ştii ceva precis sau nu?

— Orator, nu ştiu totul. N-am pătruns până în adâncul complotului ce se urzeşte în jurul nostru, dar ştiu că el există. Nu-mi dau seama ce însemnătate are descoperirea Pământului, dar sunt sigur că a Doua Fundaţie trece printr-un pericol enorm şi o dată cu ea Planul Seldon şi viitorul întregii umanităţi atârnă de un fir de păr.

Delarmi se ridică. Nu mai zâmbea şi se adresă celor prezenţi cu o voce încordată, dar bine controlată:

— Prostii! Prim Orator, pune capăt acestor flecăreli! Am pus în discuţie comportarea acuzatului. Ceea ce ne debitează el nu-i doar ridicol, ci de-a dreptul revoltător şi lipsit de relevanţă. Îşi justifică purtarea construind un păienjeniş de teorii care-şi au înţeles doar în mintea lui. Vă cer să vă exprimaţi părerea prin vot, un vot unanim, de condamnare.

— Staţi, interveni precipitat Gendibal. Mi s-a spus că voi avea dreptul să mă apăr şi mai am doar un punct — doar unul. Permiteţi-mi să vi-l prezint şi după aceea puteţi să treceţi la vot, iar eu nu voi mai ridica obiecţii.

Primul Orator se frecă la ochi, obosit!

— Poţi continua, Gendibal. Vreau să pun în vedere membrilor Mesei că o condamnare a unui Orator pus sub acuzare este o chestiune delicată şi fără precedent, astfel că nu trebuie sub nici un motiv să lăsăm impresia că interzicem prezentarea tuturor argumentelor invocate de apărare. De asemenea, vă rog să ţineţi seama de un aspect: chiar dacă verdictul ne va mulţumi pe noi, s-ar putea ca el să nu satisfacă pe cei ce ne vor urma şi nu-mi vine a crede că vreunui membru al celei de-a Doua Fundaţii — ca să nu mai vorbim de Oratorii Mesei — îi este indiferent cum ne va judeca istoria. Să acţionăm în aşa fel încât să fim siguri de aprobarea Oratorilor ce ne vor urma in secolele viitoare.

Îndârjită, Delarmi reveni:

— Prim Orator, riscăm să devenim de râsul posterităţii pentru că ignorăm aceste dovezi strigătoare la cer. Tu hotărăşti dacă apărarea poate continua.

Gendibal respiră adânc şi spuse:

— Prim Orator, în conformitate cu hotărârea ta, doresc să chem un martor — o tânără femeie pe care am cunoscut-o acum trei zile, şi fără ajutorul căreia n-aş fi ajuns deloc la întrunirea Mesei.

— Femeia la care te referi este cunoscută Mesei? întrebă Primul Orator.

— Nu, Prim Orator. Este născută pe această planetă.

Delarmi făcu ochii mari de uimire:

— O femeie hamish?

— Exact!

— Ce-avem în comun cu o asemenea fiinţă? Crezi că ar lua cineva în seamă declaraţiile unei asemenea fiinţe? Oamenii aceştia nici nu există!

Gendibal schiţă un rictus care nu semăna nicidecum a zâmbet şi replică tăios:

— Toţi hamishii există din punct de vedere fizic. Sunt fiinţe umane şi au şi ei un rol de jucat în Planul Seldon. Prin protecţia pe care o oferă indirect celei de-a Doua Fundaţii, ei joacă un rol crucial. Doresc să mă disociez de atitudinea lipsită de umanism a Oratorului Delarmi şi sper că remarca ei va fi reţinută în procesul verbal şi considerată mai târziu drept dovadă a incompatibilităţii ei cu poziţia de Orator. Ceilalţi membri ai Mesei aprobă opinia incredibilă a Oratorului şi mă vor împiedica să convoc martorul?

— Orator, cheamă-ţi martorul, spuse Primul Orator.

Trăsăturile chipului lui Gendibal se înmuiară şi reveniră la lipsa de expresivitate obişnuită pentru un Orator aflat într-o stare de încordare. Se feri să-şi facă ştiute gândurile dar, dincolo de pavăza protectoare pe care o puse între mintea lui şi a celorlalţi, simţi că momentul cel mai primejdios trecuse şi că biruise.

34

SURA NOVI părea încordată. Avea ochii mari şi neliniştiţi şi buza inferioară îi tremura imperceptibil, iar chipul ei ars de soare tresărea când şi când din cauza emoţiei. Părul îi fusese strâns la spate şi prins într-un coc. Respira precipitat şi degetele, într-o frământare continuă, îşi găsiseră de lucru cu pliurile rochiei lungi într-o încercare de a le aşeza mai bine. Cu ochii plini de spaimă, se uită în fugă la chipurile membrilor Mesei, trecând cu privirea de la un Orator la altul.

Căutătura Oratorilor trăda nuanţe diferite de dispreţ şi neplăcere. Delarmi privi undeva deasupra capului lui Novi, ignorând-o.

Cu multă delicateţe, Gendibal atinse zona periferică a minţii ei, calmând şi eliberând încordarea. Putea obţine acelaşi rezultat batând-o uşor peste mână sau mângâind-o pe obraz, dar aici, în aceste condiţii, aşa ceva era desigur imposibil.

— Prim Orator, începu el, desensibilizez percepţiile ei conştiente, astfel că mărturia ei să nu fie influenţată de teamă. Vă rog să mă urmăriţi cu toţii, dacă doriţi, şi să mă asistaţi pentru a constata că nu voi acţiona în nici un fel asupra minţii ei.

Novi se trase înapoi auzind spusele tui Gendibal, iar el nu se arătă surprins de această reacţie. Înţelese că nu-i auzise niciodată pe membrii de rang superior ai celei de-a Doua Fundaţii vorbind între ei. Nu trăise acea experienţă unică, o combinaţie ciudată de sunete, tonuri, expresii şi gânduri ce se succedau cu repeziciune. Cu toate acestea, după intervenţia lui, groaza dispăru de pe chipul ei de parcă nici n-ar fi existat. Chipul ei luă un aer de placiditate.

— Novi, ai un scaun în spatele tău, o anunţă Gendibal. Ia loc, te rog.

Novi făcu o reverenţă stângace, se aşeză şi rămase dreaptă, într-o poziţie căutată şi artificială.

Vorbi limpede şi cu înţeles, dar Gendibal o rugă să repete ori de câte ori accentul ei hamish devenea neinteligibil şi, întrucât se exprima conform respectului pe care-l datora Mesei, trebui să repete din când în când întrebările pe care ea nu le înţelegea.

Calm şi fără grabă Novi relată lupta dintre el şi Rufirant.

— Novi, ai văzut toate acestea cu ochii tăi? întrebă Gendibal.

— Nu, Stăpâne, că dacă era aşa, îi puneam capăt mai din vreme. Rufirant a fi băiat bun, dar nu-i prea merge mintea.

— Dar ai descris totul în amănunţime. Cum ai reuşit asta dacă n-ai fost de faţă?

— Rufirant mi-a zis mai târziu, când l-am luat eu la întrebări. Îi era ruşine.

— Ruşine? Ai cunoştinţă de purtări asemănătoare cu alte ocazii?

— Rufirant? Nu, Stăpâne. E blând, cu toate că a fi aşa de solid. Nu-i mai bătăuş şi se teme de învăţaţi. Mereu zicea că ei au putere mare şi-s posedaţi de forţe.

— De ce n-a simţit la fel când m-a întâlnit?

— E ciudat. N-a înţeles de ce, răspunse ea clătinând-din cap. Nu era el însuşi. Eu i-am zis: “Tu, cap sec. De când îţi stă în fire s-ataci un învăţat?”. Iar el a-ngăimat: “Nu ştiu cum de s-a-ntâmplat. Eu parcă eram deoparte şi stăteam şi mă uitam la altul.”

Oratorul Cheng interveni:

— Prim Orator, la ce ne slujeşte relatarea discuţiei pe care femeia a avut-o cu acel bărbat? Nu-l putem convoca pe el pentru a răspunde?

— Ba da, îl lămuri Gendibal. Dacă Masa, în completare la mărturia acestei femei, doreşte să aibă şi dovezi suplimentare, sunt gata să-l convoc la bară pe Karoll Rufirant, recentul meu adversar. Dacă nu, Masa poate trece direct la deliberări după ce voi termina de audiat acest martor.

— Foarte bine, spuse Primul Orator. Continuă.

Gendibal se adresă lui Novi:

— Iar tu? Îţi stătea în fire să te amesteci astfel într-o încăierare?

Pe moment, Novi rămase mută. O cută îi apăru între sprâncene, apoi se linişti şi zise:

— Nu ştiu. Nu doresc să li se facă rău învăţaţilor. Am fost împinsă şi fără să mă gândesc m-am băgat la mijloc. După o clipă de ezitare adăugă: Da' aş face-o din nou dac-a fi nevoie.

Gendibal rosti rar:

— Novi, acum vei dormi. Nu te vei gândi la nimic. Te vei odihni şi nici măcar nu vei visa.

Novi mormăi ceva, închise ochii şi capul îi alunecă uşor pe rezemătoarea scaunului.

Gendibal aşteptă o clipă, apoi spuse:

— Prim Orator, vă rog respectuos să mă urmaţi în mintea acestei femei. Veţi descoperi o simplitate şi o simetrie de neînchipuit, şi asta prezintă un avantaj, pentru că altfel n-ar fi fost vizibil ceea ce ne interesează. Uşor… aici… aici… Observaţi? Pătrundeţi şi voi, vă rog, va fi mai uşor dacă o facem toţi în acelaşi timp.

Se auziră murmure de uimire.

— Se mai îndoieşte cineva? întrebă Gendibal.

— Mă îndoiesc, pentru că… începu Delarmi, dar se opri pentru că ceea ce-i trecuse prin minte nu putea fi exprimat nici măcar de ea.

Gendibal o făcu în numele ei:

— Crezi că am intervenit deliberat în mintea ei pentru a prezenta probe false? Îţi închipui, deci, că pot produce o modificare atât de precisă — deoarece avem aici o fibră mentală evident deformată în timp ce nici una din jurul ei nu pare să fi fost cât de puţin atinsă? Dac-aş putea realiza aşa ceva, de ce ar trebui să mă disculp în felul acesta? De ce mi-aş lăsa demnitatea mânjită într-un asemenea proces? De ce m-aş chinui să vă conving? Dac-aş reuşi să fac ceea ce vedeţi în mintea acestei femei şi dacă n-aţi fi pregătiţi dinainte, aţi fi neajutoraţi în faţa mea. Crudul adevăr este că nu cred pe nimeni dintre voi în stare să manipulaţi mintea cuiva în felul acesta. Şi nici eu nu-s în stare. Şi cu toate acestea, iată realitatea.

Se opri şi privi pe rând către toţi Oratorii, apoi rămase cu ochii pironiţi la Delarmi şi vorbi rar:

— Acum, dacă vi se pare necesar, îl voi convoca pe fermierul hamish, Karol Rufirant, pe care l-am examinat şi am descoperit că s-a intervenit şi-n mintea lui în acelaşi mod.

— Nu va fi nevoie, conchise Primul Orator, care avea întipărită pe chip o expresie de groază. Ceea ce-am văzut ne-a zdruncinat toate concepţiile.

— În cazul acesta, îndrăzni Gendibal, pot trezi femeia hamish şi să o trimit în camera ei? Am aranjat să fie aşteptată afară pentru a i se acorda îngrijirile necesare.

Novi plecă, condusă uşor de mână de către Gendibal care se întoarse şi reluă:

— Permiteţi-mi să trag câteva scurte concluzii. Minţile au fost şi pot fi dirijate în moduri care depăşesc puterile noastre. În acest fel, chiar curatorii puteau fi determinaţi să elimine din Bibliotecă materialele despre Pământ, fără ştirea noastră şi fără ca ei înşişi să realizezexe fac. Înţelegem, deci, cum s-a pus la cale reţinerea mea şi întârzierea de la întrunirea Mesei. Am fost ameninţat, apoi salvat. Rezultatul obţinut: punerea mea sub acuzare. Această înlănţuire de evenimente aparent normale trebuia să ducă la eliminarea mea dintr-o funcţie de decizie — negarea şi blocarea unui curs de acţiune în favoarea căruia lupt şi care îi ameninţă pe aceşti oameni, oricare ar fi ei.

Delarmi se apropie de masă, evident zdruncinată:

— Dacă această organizaţie secretă este atât de inteligentă, cum se face c-ai reuşit să descoperi atâtea lucruri?

Gendibal îşi îngădui acum să zâmbească:

— Să nu exagerăm. Nu pretind că aş avea o pregătire mai temeinică decât a celorlalţi Oratori sau a Primului Orator, bineînţeles. Totuşi, aceşti Anti-Catâri — cum i-a denumit foarte sugestiv Primul Orator — nu sunt infinit de inteligenţi sau de imuni în faţa realităţii. Probabil că au ales această femeie şi nu pe alta drept instrument al lor deoarece ea avea nevoie doar de o transformare minoră. În plus, în felul ei, ţinea mult la ceea ce numeşte ea “învăţaţi” şi-i admira în mod deosebit. Dar mai târziu, când incidentul s-a încheiat, contactul ei cu mine a dat naştere dorinţei ei de a deveni “învăţat”. A doua zi a venit la mine cu acest scop în minte. Intrigat de această ambiţie de neînţeles, i-am studiat mintea — lucru pe care altminteri nu l-aş fi făcut — şi, mai degrabă din întâmplare, decât din intuiţie, am descoperit acea condiţionare şi i-am observat semnificaţia. Daca ar fi fost aleasă o altă femeie — una cu o simpatie pro-învăţaţi mai puţin pronunţată, Anti-Catârii ar fi avut mai mult de furcă pentru a efectua modificarea, dar consecinţele n-ar fi fost aceleaşi, iar eu n-aş fi aflat nicicând de intervenţia lor. Anti-Catârii au calculat greşit sau n-au lăsat loc suficient elementelor neprevăzute. Mi se pare înduioşător că s-au poticnit într-un asemenea detaliu.

Delarmi era încă nelămurită:

— Presupun că primul Orator şi tu numiţi această… organizaţie “Anti-Catârii”, deoarece par a trudi pentru ca mai degrabă să menţină Galaxia pe drumul trasat de Seldon decât să o devieze, aşa cum a procedat Catârul însuşi. Dacă fac asta, atunci de ce-i consideri periculoşi?

— Cum să nu acţioneze dacă au în vedere un anume scop? Însă nu ştim care este el. Dacă aş fi cinic aş zice că intenţionează să-şi facă simţită prezenţa în viitor şi să dirijeze toată evoluţia Galaxiei într-o direcţie care să le fie lor favorabilă, nu nouă. Eu aşa simt, chiar dacă n-aş putea trece examenul la cinism. Doreşte să susţină Oratorul Delarmi, din dragoste şi încredere neţărmurită care, ştim cu toţii, atârnă atât de greu în caracterul ei, că oamenii aceştia reprezintă întruchiparea altruismului cosmic şi trudesc în locul nostru fără a se gândi la recompensă?

Se auzi râsul reţinut al membrilor Mesei la auzul acestor cuvinte, iar Gendibal înţelese că învinsese. Iar Delarmi pricepu că pierduse, pentru că o undă de furie scăpă rigurosului ei autocontrol mental, aşa cum o rază de soare răzbate uneori prin desişul frunzelor.

— Când am avut acel incident cu fermierul, m-am grăbit să trag concluzia că la originea lui era un alt Orator. Când am observat modificarea din mintea femeii, mi-am dat seama că nu greşeam considerând totul o înscenare, dar mă înşelam în privinţa autorului. Cer scuze pentru această interpretare eronată şi vă solicit să-mi acordaţi circumstanţe atenuante.

— Consider că această afirmaţie poate fi luată drept scuză… începu primul Orator.

— Prim Orator, îl întrerupse Delarmi cu o voce de-a dreptul dulceagă şi cu o expresie prietenoasă pe chip, cu tot respectul ce-l datorez, iertaţi-mă că vă întrerup… Propun să suspendăm punerea sub acuzare. În aceste momente n-aş putea vota în favoarea condamnării şi-mi închipui că nici unul dintre noi n-ar face-o. Sugerez chiar ca punerea sub acuzare să fie scoasă cu totul din dosarul nepătat al Oratorului. Oratorul Gendibal s-a disculpat cu succes. Îl felicit pentru această reuşită şi pentru descoperirea unei crize pe care noi, ceilalţi, am fi lăsat-o să mocnească la infinit, cu rezultate incalculabile. Îi ofer Oratorului scuzele mele cele mai sincere pentru ostilitatea ce i-am arătat-o până acum.

Îi zâmbi deschis lui Gendibal care, împotriva voinţei lui, avu un sentiment de admiraţie pentru modul în care ea îşi schimbase dintr-o dată atitudinea pentru a salva aparenţele. Simţi, de asemenea, că această purtare reprezenta o etapă premergătoare unui nou atac, însă din altă direcţie.

Cu siguranţă că ceea ce avea să urmeze nu va fi tocmai plăcut.

35

Străduindu-se să fie amabilă, Orator Delora Delarmi reuşi să domine Masa Oratorilor. Vocea îi deveni catifelată, zâmbetul înţelegător, ochii strălucitori şi întreaga ei fiinţă radia bunătate. Nimeni nu îndrăzni s-o întrerupă, căci aşteptau cu toţii lovitura de trăznet.

— Mulţumită Oratorului Gendibal, spuse ea, cred că acum ştim ce-avem de făcut. Nu-i vedem pe Anti-Catâri; doar că ei există constatând intervenţiile lor trecătoare în minţile oamenilor de aici, din însăşi citadela celei de-a Doua Fundaţii. Nu cunoaştem ce pune la cale centrul de putere al Primei Fundaţii. Ne-am putea confrunta cu o alianţă între Anti-Catâri şi Prima Fundaţie. Pe de altă parte, avem cunoştinţă că acest Golan Trevize şi tovarăşul său, al cărui nume îmi scapă acum, se îndreaptă către o destinaţie neidentificată, şi că Primul Orator şi Gendibal îşi închipuie că au găsit soluţia de rezolvare a acestei mari crize. Prin urmare, ce trebuie să facem? Evident, trebuie să aflăm tot ce se poate despre Trevize; încotro merge, ce gândeşte, care-i este scopul; dacă are o destinaţie anume şi ce urmăreşte, sau dacă el n-ar putea fi, de fapt, o simplă unealtă a unei forţe mai mari.

— E pus sub observaţie, remarcă Gendibal.

Delarmi îşi ţuguie buzele într-un surâs îngăduitor:

— De către cine? De vreunul din agenţii noştri externi? Ne putem aştepta ca un asemenea agent să reziste în faţa celor care şi-au demonstrat puterea aici? Bineînţeles că nu. Pe vremea Catârului, şi chiar mai târziu, a Doua Fundaţie n-a ezitat să-şi trimită şi uneori să-şi sacrifice voluntari dintre membrii cei mai buni pe care i-a avut, pentru că altfel nu se putea. Când s-a impus restabilirea Planului Seldon, Preem Palver în persoană a cutreierat Galaxia în postură de neguţător Trantorian pentru a o aduce înapoi pe fata aceea, Arkady. Nu putem să stăm şi să aşteptăm acum, când criza poate fi mai gravă decât cele pe care le-am înfruntat până acum. Nu ne putem bizui pe funcţionari minori, supraveghetori şi curieri.

— Sper că nu sugerezi ca Primul Orator să părăsească Trantorul în perioada ce urmează? se interesă Gendibal.

— Bineînţeles că nu, explică Delarmi. Avea mare nevoie de el aici. Pe de altă parte, mai eşti tu, Orator Gendibal, cel care a detectat şi a evaluat criza. Tu ai descoperit subtilul amestec exern petrecut în Bibliotecă şi în minţile hamish. Ţi-ai susţinut opiniile în faţa opoziţiei unite a Mesei şi ai câştigat. Nici unul dintre cei prezenţi n-a văzut atât de limpede situaţia şi cred că nimeni nu poate aprecia la fel ca tine urmarea. După părerea mea, tu trebuie să mergi pentru o confruntare cu duşmanul. Am asentimentul Mesei?

Oratorii îşi dădură asentimentul fără a mai supune la vot propunerea ei. Fiecare Orator simţi gândurile celorlalţi şi Gendibal înţelese îngrozit că, după momentul victoriei sale şi al înfrângerii ei, această femeie extraordinară reuşea să-l trimită irevocabil în exil, cu o misiune care-l va ţine ocupat o perioadă greu de precizat, în timp ce ea va rămâne aici pentru a controla Masa, adică a Doua Fundaţie, şi de fapt, Galaxia, ca să le ducă probabil pe toate pe drumul pierzaniei.

Şi dacă exilatul Gendibal va reuşi cumva să strângă informaţii care să permită celei de-a Doua Fundaţii să evite criza, Delarmi se va bucura de mari onoruri pentru că ea a avut ideea trimiterii lui şi succesul lui n-ar face decât să confirme părerea ei. Cu cât mai repede şi mai bine şi-ar îndeplini misiunea, cu atât puterea ei va creşte.

O manevră frumoasă, o revenire spectaculoasă şi incredibilă.

Iar acum domina atât de evident Masa încât, practic, uzurpase rolul Primului Orator. Gândurile lui Gendibal în aprecierea situaţiei trecură pe plan secundar când simţi furia Primului Orator.

Se întoarse. Primul Orator nu făcu nici un efort să-şi ascundă supărarea — şi curând se vădi că izbucnise o nouă criză internă, parcă pentru a lua locul celei abia depăşite.

36

Quidor Shandess, cel de-al douăzeci şi cincilea Prim Orator, nu-şi făcea iluzii în legătură cu propriile caliiăţi.

Ştia că nu era unul dintre acei puţini Primi Oratori dinamici care străluciseră vreme de cinci secole de istorie a celei de-a Doua Fundaţii şi, la o adică, nici nu trebuia. El controla Masa într-o perioadă liniştită de prosperitate galactică când nu se impuneau măsuri dinamice şi hotărâte. Se crease impresia că se ajunsese la un moment în care trebuia aplicat un joc de menţinere a situaţiei, iar el fusese omul potrivit acestui rol. Tocmai din acest motiv îl aleseseră predecesorii săi.

— Nu eşti un aventurier, ci un om aplecat studiului, îi spusese al douăzeci şi patrulea Prim Orator. Tu vei păstra Planul, în timp ce un aventurier l-ar putea duce de râpă. Menţine-l! Acesta să fie cuvântul de ordine al Mesei tale.

Se străduise, dar asta însemnase să-şi asume o atitudine pasivă care uneori fusese interpretată drept slăbiciune. Se zvonise mereu că avea intenţia de a se retrage şi se urziseră intrigi la lumina zilei pentru a se asigura succesiunea într-o direcţie sau alta.

Shandess nu se îndoia de fel că lider în aceste lupte fusese Delarmi. Era cea mai puternică personalitate a Mesei şi până şi Gendibal, în ciuda înflăcărării şi impetuozităţii tinereşti, dăduse înapoi în faţa ei, aşa cum o făcea şi acum.

Dar, pentru numele lui Seldon, pasiv sau chiar slab, exista totuşi un prerogativ al primului Orator la care nici unul din predecesorii săi nu renunţase, aşa după cum nici el n-avea de gând să-l facă uitat acum.

Se ridică pentru a vorbi şi membrii Mesei amuţiră. Atunci când Primul Orator se ridica pentru a se adresa celorlalţi, nimeni nu avea dreptul să-l întrerupă. Nici măcar Delarmi sau Gendibal nu vor îndrăzni să intervină.

— Oratori! începu el. Sunt de acord că ne confruntăm cu o criză periculoasă şi că trebuie să luăm măsuri hotărâte. S-ar cuveni să plec eu pentru a da faţă cu duşmanul. Orator Delarmi, cu amabilitatea ce-o caracterizează, m-a scutit de această misiune, declarând că e nevoie de mine aici. În realitate, însă, nimeni n-are nevoie de mine nici aici, nici în altă parte. Am îmbătrânit şi am obosit. Aţi tot aşteptat ziua în care mă voi retrage şi probabil că va trebui s-o fac destul de curând. Mă vor retrage după ce criza va fi depăşită cu succes. Dar Primul Orator se bucură de privilegiul de a-şi alege succesorul. O voi face acum. Avem între noi un Orator care a dominat mereu dezbaterile Mesei; un Orator care, prin forţa personalităţii sale, a îndeplinit adesea rolul de conducător în locul meu. Ştiţi cu toţii că mă refer la Orator Delarmi. Făcu o pauză şi continuă: Doar tu singur, Orator Gendibal, îţi exprimi dezaprobarea. Pot întreba de ce? (Se aşeză pentru ca Gendibal să aibă drept de replică.)

— Prim Orator, nu dezaprob, răspunse Gendibal încet. Unul dintre prerogativele tale e să-ţi alegi succesorul.

— Şi voi proceda întocmai. Când te vei întoarce — după ce vei reuşi să iniţiezi procesul care va pune capăt acestei crize, va veni vremea ca eu să mă retrag. Succesorul meu va fi împuternicit să adopte politica necesară pentru a desfăşura şi duce la bun sfârşit acest proces. Ai ceva de obiectat, Orator Gendibal?

Gendibal spuse calm:

— Când o vei face pe Orator Delarmi succesorul tău, sper că vei găsi de cuviinţă să o sfătuieşti să…

Primul Orator îl întrerupse cu asprime:

— Am vorbit despre Orator Delarmi, dar n-am numit-o succesor al meu. Ce ai de spus?

— Prim Orator, te rog să mă ierţi. Ar fi trebuit să spun că presupunând că o vei numi succesor pe Orator Delarmi, la întoarcerea mea în misiune, o vei sfătui să…

— În nici un caz n-o voi numi succesorul meu. De data aceasta ce ai de spus? (Primul Orator avu un sentiment de satisfacţie făcând această declaraţie şi dându-şi seama ce lovitură însemna vestea pentru Delarmi. Mai mult nici n-o putea umili.) Hai, Orator Gendibal, ce ai de spus?

— Că sunt dezorientat.

Primul Orator se ridică din nou:

— Orator Delarmi a dominat şi a condus, dar aceste lucruri nu sunt suficiente pentru funcţia de Prim Orator. Orator Gendibal a văzut ceea ce noi n-am fost în stare. A înfruntat ostilitatea unită a Mesei pe care a silit-o să reconsidere problema şi a convins-o să-l aprobe. Am unele bănuieli cu privire la motivele pentru care Orator Delarmi aruncă toată răspunderea urmăririi lui Golan Trevize pe umerii Oratorului Gendibal, dar adevărul e că nimeni altul nu poate purta această povară. Eu ştiu că el va reuşi, aşa-mi spune intuiţia, şi când se va întoarce, Orator Gendibal va fi cel de-al douăzeci şi şaselea Prim Orator.

Se aşeză brusc şi fiecare Orator începu să-şi limpezească şi să-şi exprime părerea într-o babilonie de sunete, tonuri, gânduri şi expresii. Primul Orator nu le acordă nici o atenţie, păstrând o atitudine de indiferenţă. Acum că o făcuse, înţelesese dintr-o dată cu surprindere ce uşurat se simţea lepădând haina grea a răspunderii. Trebuia s-o facă mai demult, dar nu găsise prilejul.

Şi asta nu pentru că nu-şi găsise succesorul potrivit.

Apoi, fără să înţeleagă cum, mintea lui o întâlni pe cea a lui Delarmi şi atunci o privi în ochi.

Pentru numele lui Seldon! Era calmă şi zâmbea. Dezamăgirea, vecină cu disperarea, nu se vedea pe chipul ei — nu renunţase încă. Se întrebă dacă nu cumva făcuse jocul ei. Ce mai punea oare la cale?

37

Delora Delarmi şi-ar fi dat frâu liber disperării şi dezamăgirii dacă asta s-ar fi dovedit de vreun folos.

S-ar fi simţit deosebit de satisfăcută să-l lovească pe acest nerod senil care controla Masa, ori pe acel idiot juvenil de partea căruia era Norocul — dar nu satisfacţie voia Delarmi. Ea dorea mult mai mult.

Să devină Prim Orator.

Şi dacă tot îi mai rămăsese vreo carte de jucat, va risca.

Zâmbi cu amabilitate şi reuşi să ridice mâna ca şi când ar fi cerut încuviinţarea pentru a vorbi şi apoi rămase în această poziţie îndeajuns de mult pentru a fi sigură că atunci când va vorbi, atmosfera se va normaliza şi toţi o vor asculta cu calm.

— Prim Orator, vorbi ea, aşa cum a afirmat Oratorul Gendibal mai devreme, nu dezaprob hotărârea. Dacă vă vorbesc acum, o fac în scopul de a-mi aduce contribuţia, sper, la succesul misiunii Oratorului Gendibal. Pot să-mi exprim părerea, Prim Orator?

— Te rog, o invită scurt primul Orator. I se părea prea cuminte, prea docilă.

Delarmi înclină din cap cu gravitate. Nu mai zâmbea.

— Avem nave, spuse ea. Ele nu sunt atât de perfecţionate precum cele ale Primei Fundaţii, dar suficient de bune. Orator Gendibal ştie să piloteze, bănuiesc, aşa cum ştim şi noi. Avem reprezentanţi pe fiecare planetă mai importantă din Galaxie şi el va fi pretutindeni bine primit. În plus, se poate apăra împotriva acestor Anti-Catâri, întrucât este conştient de pericol. Chiar când noi nu aveam cunoştinţă de el, presupun că ei au preferat să acţioneze prin intermediul inferiorilor noştri şi al fermierilor hamish. Noi vom cerceta, desigur, minţile tuturor membrilor celei de-a Doua Fundaţii, inclusiv ale Oratorilor, dar sunt sigură că ele sunt neatinse. Anti-Catârii n-au îndrăznit să ne influenţeze. Cu toate acestea, nu văd motive pentru care Orator Gendibal să rişte mai mult decăt trebuie. El nu intenţionează să întreprindă acte necugetate de bravură şi ar fi mai bine dacă misiunea lui s-ar desfăşura sub o acoperire oarecare, pentru a-i lua pe ei pe nepregătite. Sugerez să-şi asume rolul de neguţător hamish. Ştim cu toţii că Preem Palver a plecat în Galaxie ca aşa-zis neguţător.

Primul Orator încercă să lămurească această chestiune:

— Procedând astfel, Preem Palver a urmărit un scop precis; lucrurile stau altfel cu Orator Gendibal. Sunt sigur că dacă situaţia o va cere, el va da dovadă de ingeniozitate şi-şi va găsi o acoperire.

— Prim Orator, cu respect, aş dori să evidenţiez o acoperire foarte verosimilă şi la îndemâna oricui. După cum vă amintiţi, Preem Palver a plecat în acea călătorie întovărăşit de soţia sa, care cu mulţi ani înainte îi fusese concubină. Asta i-a indus pe toţi în eroare şi i-a convins de caracterul nevinovat şi bine intenţionat al lui Palver. Tot astfel au fost îndepărtate orice fel de suspiciuni cu privire la natura călătoriei.

— Eu n-am soţie, remarcă Gendibal. Consoarte şi concubine am avut, dar nu cred c-aş găsi vreuna care să vrea sa joace acest rol.

— Asta ştim şi noi, Orator Gendibal, spuse Delarmi, dar indiferent ce femeie te-ar însoţi, oamenii vor crede acelaşi lucru. Sepoate găsi un voluntar, iar dacă vei găsi de cuviinţă că-ţi trebuie documente doveditoare, vom aranja şi asta.

Gendibal rămase fără grai. Doar nu se referea la…

Putea fi o manevră pentru a-şi asigura o părticică din succes? Ţintea să ocupe, cu schimbul sau împreună cu el, postul de Prim Orator?

— Mă simt flatat auzind că Orator Delarmi consideră că…

Iar Delarmi izbucni într-un hohot nestăpânit de râs şi-l privi pe Gerfdibal aproape drăgăstos. Gendibal căzuse în capcana întinsă de ea şi se făcuse de râs. Masa nu va uita asta.

— Orator Gendibal, reluă ea, n-aş îndrăzni să-ncerc să-ţi iau din merite participând la misiune. E în exclusivitate sarcina ta, tot aşa cum şi postul de Prim Orator îţi va aparţine. Nici nu mi-ar fi trecut prin minte că mă vrei alături de tine. Orator, la vârsta mea nu mă mai consider seducătoare…

O parte dintre membrii Mesei zâmbiră şi până şi Primul Orator schiţă un început de zâmbet pe care şi-l reprimă imediat.

Gendibal simţi împunsătura şi se strădui să-i dea o replică pe măsură, dar pe un ton uşor ironic pentru că dacă ar fi luat un aer ofensat ar fi stricat totul:

— În cazul acesta ce-mi sugerezi? Te asigur că nici eu nu m-am gândit vreo clipă că ai dori să mă-nsoţeşti. Masa este locul care ţi se potriveşte cel mai bine, pentru că, din câte-mi dau eu seama, nu ţi-ar prii să te afli în vârtejul afacerilor galactice.

— De acord, Orator Gendibal, de acord, îi răspunse Delarmi. Sugestia mea se referă, totuşi, la rolul tău de neguţător hamish. Pentru a-l juca în mod convingător, ce însoţitoare mai bună ţi-ai putea găsi decât o femeie hamish?

— Hamish? (Pentru a doua oară în decurs de câteva secunde Gendibal era din nou luat prin surprindere, iar Masa se distra pe socoteala lui.)

— Femeia hamish, continuă Delarmi. Cea care te-a salvat de ciomăgeală. Care te priveşte ca pe un idol. Cea a cărei minte ai sondat-o şi care, fără să vrea, te-a salvat a doua oară de ceva care promitea să fie mai mult decât o bătaie. Propun s-o iei pe ea.

Gendibal se simţi îndemnat să refuze, dar ştia că Delarmi abia aştepta o asemenea reacţie. Iar asta ar însemna alte zâmbete răutăcioase. Se vedea acum că Primul Orator, din dorinţa de a o pune la punct pe Delarmi, făcuse o greşeală numindu-l pe Gendibal drept succesor al său, sau în orice caz, ea voia să demonstreze păcatele acestei hotărâri.

Gendibal era cel mai tânăr dintre Oratori. Îi înfuriase pe membrii Mesei, iar apoi scăpase de pedeapsă. În realitate, îi umilise. Nici unul nu-l putea accepta ca moştenitor fără să aibă resentimente.

Era o antipatie greu de uitat, dar acum îşi vor aminti cu toţii cât de uşor îl umpluse Delarmi de ridicol şi cât de mult se distraseră pe seama lui. Ea va folosi acest avantaj pentru a-i convinge că nu îndeplinea condiţiile de experienţă şi de vârstă pentru a ocupa funcţia de Prim Orator. Presiunile pe care le vor exercita în cursul absenţei sale îl vor obliga pe Primul Orator să-şi schimbe hotărârea. Sau, dacă Primul Orator se încăpăţâna, Gendibal se va trezi instalat într-o funcţie în care va fi neputincios în faţa opoziţiei lor unite.

Înţelese toate acestea într-o străfulgerare şi reuşi să răspundă fără ezitare:

— Orator Delarmi, îţi admir intuiţia. Mă gândisem să vă iau prin surprindere. Chiar aveam intenţia de a lua cu mine pe femeia hamish, deşi nu exact din motivele pe care le sugerezi. Voiam să mă însoţească pentru că m-a intrigat mintea ei. Aţi examinat-o cu toţii. Aţi putut constata inteligenţa dar, mai presus de asta, simplitatea; claritatea şi neprihănirea. Nici o intervenţie din afară nu va scăpa nedetectată, sunt sigur că aţi observat asta. De aceea, mă întreb, Orator Delarmi, dacă te-ai gândit că mi-ar putea servi ca un excelent sistem de avertizare. Cu ajutorul minţii ei voi descoperi orice prezenţă simptomatică de mentalism mai uşor decât aş putea-o face cu propria-mi minte.

Toţi tăcură uimiţi, iar el continuă pe un ton stăpânit:

— A, nimeni n-a întrevăzut asta. Ei, nu-i nimic. Acum aş vrea să-mi iau rămas bun. Nu trebuie să pierdem timpul.

— Aşteaptă! sări Delarmi, simţind din nou că pierde iniţiativa. Ce intenţii ai?

Ridicând uşor din umeri, Gendibal îi răspunse:

— De ce să intrăm în detalii? Cu cât mai puţin vor şti membrii Mesei, cu atât mai puţin vor încerca Anti-Catârii să intervină. Spuse acestea ca şi cum siguranţa Mesei ar fi fost grija lui de căpetenie. Lăsă ideea să-i ocupe toate gândurile pe care apoi le-o oferi celorlalţi.

Asta îi va încânta, ba, mai mult, satisfacţia pe care-o vor simţi îi va împiedica să se întrebe dacă Gendibal ştia într-adevăr ce intenţii avea.

38

În aceeaşi seară, Primul Orator purtă o discuţie cu Gendibal.

— Ai avut dreptate, constată el. Nu m-am putut stăpâni şi-am pătruns în adâncul minţii tale. Am văzut că ai considerat numirea drept o greşeală şi aşa şi era. Am făcut-o din dorinţa de a şterge zâmbetul acela etern de pe chipul ei şi pentru a-i da o replică la modul în care atât de des îmi uzurpă rolul.

— Ar fi fost mai bine dacă mi-ai fi spus-o între patru ochi şi ai fi aşteptat întoarcerea mea pentru a face următorul pas, spuse Gendibal.

— N-aş fi reuşit s-o lovesc unde-o doare. Ştiu, e un slab argument pentru un Prim Orator.

— Prim Orator, nimic n-o poate opri. Va continua să ţeasă intrigi pentru a ocupa postul şi probabil că are motive întemeiate. Sunt sigur că unii consideră că ar fi trebuit să refuz numirea. Nu le-ar fi greu să susţină că Orator Delarmi este cea mai ascuţită minte a Mesei şi că poate deveni cel mai bun Prim Orator.

— Cea mai ascuţită minte în cadrul Mesei, nu în afara ei, mormăi Shandess. În afară de Oratori, ea nu recunoaşte alţi duşmani. În primul rând, nici nu trebuia numită Orator. Ascultă, să-ţi interzic s-o iei pe femeia hamish? Ea te-a silit să accepţi ideea.

— Nu, nu, motivul pe care l-am prezentat este real. Ea va fi sistemul de alarmă şi-i rămân îndatorat Oratorului Delarmi că m-a făcut să înţeleg asta. Sunt convins că femeia se va dovedi utilă.

— Cum zici. Apropo, nici eu n-am minţit. Chiar sunt sigur că vei izbândi şi vei pune capăt acestei crize. Sper că te încrezi în intuiţia mea.

— Am încredere, pentru că te aprob întru totul. Îţi promit că orice s-ar întâmpla, rezultatele vor fi mai bune decât te aştepţi. Indiferent ce-ar face Anti-Catârii sau Orator Delarmi, eu tot mă voi întoarce pentru a deveni Prim Orator.

În timp ce vorbea, Gendibal îşi studie propria satisfacţie. Care era sursa acestei insistenţe de a se aventura în spaţiu? Ambiţia, desigur. Preem Palver dăduse un exemplu cândva. De ce n-ar fi fost şi el capabil de-un asemenea curaj? După aceea nimeni nu-i va mai smulge postul de Prim Orator. Îl mai anima şi altceva decât ambiţia? Ispita luptei? Dorinţa nemărturisită a celui care s-a născut şi s-a învăţat să se mişte pe spaţii largi şi care a fost silit să trăiască o viaţă întreagă pe un petec de pământ de pe o planetă înapoiată. Nu-şi putea da un răspuns, dar ştia că voia cu disperare să plece.