Robinsonii Cosmosului

EPILOG

Și iată — asta e tot. Am sfîrșit ce aveam de spus. Chiar acum am terminat de ars caietele mele cu notițe. Afară Helios strălucește. Sol a și apus. Din casa în care locuiesc, situată la marginea orașului Cobalt-City, văd cîmpiile pe care grîul încă verde se leagănă sub adierea vîntului.

Strănepotul meu Jean tocmai s-a întors de la școală.

Un avion zboară pe sus, totul e liniștit împrejur. Cîțiva Swiss-i trec pe stradă și vorbesc cu concetățenii noștri în limba franceză. Cobalt-City are acum 25.000 de locuitori. Pe fereastră văd pe vîrful Muntelui Paris Observatorul în care unchiul meu a avut bucuria de a-și putea termina studiul său asupra planetei Ares, cu ajutorul marelui telescop pe care noi am pornit să-l aducem aici, la Observator, acum mai bine de 40 de ani.

Chiar acum am văzut-o trecînd pe stradă pe nepoata lui Michel, Martine, care seamănă (ca o replică blondă) cu Martine a mea, atît cît este posibil ca cineva să semene cu ea. A trecut împreună cu nepotul meu Claude… Dar ei sînt viitorul. Viitorul vostru, cetățeni ai Statelor Unite de pe Tellus…