Întoarcerea regelui

Sinopsis

Aceasta este partea a treia din STĂPÂNUL INELELOR. Din prima parte, Frăţia Inelului, aţi aflat cum Gandalf cel Sur a descoperit că inelul care se găsea la Frodo hobbitul era, în fapt, acel Inel unicat, Unul, stăpân peste toate Inelele Puterii. Vi s-a povestit cum au fugit Frodo şi tovarăşii săi din liniştitul Comitat, locul lor de baştină, urmăriţi de teroarea Călăreţilor Negri din Mordor, până când, cu ajutorul lui Aragorn, Pribeagul din Eriador, au trecut prin pericole de moarte şi au ajuns în cele din urmă în Casa lui Elrond din Vâlceaua Despicată.

Acolo a fost ţinut Marele Sfat al lui Elrond, la care s-a hotărât să se încerce distrugerea Inelului, iar Frodo a fost ales drept Purtător al Inelului. Tot acolo au fost aleşi şi însoţitorii Inelului, care aveau să-l ajute pe Frodo în încercarea la care era supus: anume să încerce să ajungă la Muntele de Foc din Mordor, tărâmul Duşmanului însuşi, singurul loc unde Inelul putea fi nimicit. Din această Frăţie făceau parte Aragorn şi Boromir, fiul Seniorului din Gondor, reprezentând seminţia oamenilor; Legolas, fiul regelui elfilor din Codrul întunecat, din partea elfilor; Gimli, fiul lui Glóin de la Muntele Singuratic, ales dintre gnomi; Frodo cu servitorul său, Sam cel înţelept, şi cele două rubedenii mai tinere, Meriadoc şi Peregrin, din partea hobbiţilor; şi Gandalf cel Sur.

Însoţitorii Inelului au călătorit în ascuns departe de Vâlceaua Despicată din Nord, până când, împiedicaţi în încercarea lor de a străbate trecătoarea înaltă din Caradhras pe timp de iarnă, au fost călăuziţi de Gandalf prin poarta tainică şi au pătruns în Minele cele întinse ale Moriei, căutând un drum pe sub munţi. Acolo Gandalf, încleştat într-o luptă cu un spirit înspăimântător din adâncuri, s-a prăbuşit în abisul întunecat. Dar Aragorn, care s-a dovedit a fi moştenitorul încă nemărturisit al vechilor Regi din Apus, a izbutit să-i călăuzească mai departe, prin Poarta de Răsărit a Moriei, prin Lórien, ţinutul elf, la vale pe Marele Râu Anduin, până au ajuns la Cascada Rauros. Ştiau de-acum că drumul le era pândit de iscoade şi că acea creatură pe nume Gollum, care avusese odată în stăpânire inelul şi dorea încă şi acum să-l aibă, se ţinea pe urmele lor.

Sosise momentul să se hotărască dacă o luau spre est, spre Mordor, ori se duceau cu Boromir în ajutorul locuitorilor din Minas Tirith, oraşul de căpetenie al ţinutului Gondor, în războiul ce se pregătea; sau se despărţeau. Când a devenit limpede că Purtătorul Inelului era hotărât să-şi continue călătoria fără de speranţă în ţara Duşmanului, Boromir a încercat să pună cu forţa mâna pe Inel. La sfârşitul primei părţi, Boromir cădea sub vraja Inelului; Frodo scăpa şi fugea împreună cu servitorul său Sam cel înţelept; iar ceilalţi din Frăţie s-au împrăştiat care încotro când au fost atacaţi pe neaşteptate de războinicii orci, unii aflaţi în serviciul Seniorului Întunecimii din Mordor, alţii în acela al trădătorului Saruman din Isengard. Căutarea în care pornise Purtătorul Inelului părea de pe acum sortită dezastrului.

A doua parte (Cărţile a Treia şi a Patra), Cele două turnuri, relata despre faptele tuturor însoţitorilor Inelului după destrămarea Frăţiei. Cartea a Treia arăta cum s-a căit şi a murit Boromir şi cum, drept funeralii, a fost aşezat într-o barcă şi împins către Cascada Rauros; cum au fost luaţi prizonieri Meriadoc şi Peregrin de către războinicii orci care i-au dus spre Isengard, traversând câmpiile răsăritene din Rohan; şi cum au fost urmăriţi de către Aragorn, Legolas şi Gimli.

Apoi au apărut Călăreţii din Rohan. O ceată avându-l înfrunte pe Mareşalul Éomer i-a înconjurat pe orci la hotarele Codrului Fangorn şi i-a nimicit; dar hobbiţii apucaseră să fugă în codru şi acolo s-au întâlnit cu Arborebărbos Entul, stăpânul neştiut al Codrului Fangorn. Alături de el au fost martori la trezirea mâniei în poporul Arborilor şi i-au văzut pe aceştia pornind împotriva ţinutului Isengard.

În acest răstimp, Aragorn şi prietenii săi s-au întâlnit cu Éomer, care se întorcea de la bătălie. El le-a dat caii, iar ei s-au îndreptat spre codru. Acolo, în vreme ce-i căutau în zadar pe hobbiţi, s-au întâlnit din nou cu Gandalf, reîntors din moarte, care se numea acum Călăreţul Alb, deşi purta aceleaşi straie sure dintotdeauna. Laolaltă au străbătut ţinutul Rohan şi au ajuns în sălile cele mari ale Regelui Théoden din Obşte, unde Gandalf l-a tămăduit pe bătrânul rege şi l-a scos de sub vrăjile lui Limbă de Vierme, ticălosul său sfetnic, aliatul de taină al lui Saruman. Apoi, împreună cu regele şi oastea sa, au pornit împotriva oştirilor din Isengard şi au luat parte la victoria disperată de la Cetatea Cornului. După acestea Gandalf i-a dus pe toţi la Isengard, unde au găsit marea fortăreaţă transformată în ruine de către poporul Arborilor, iar pe Saruman şi Limbă de Vierme asediaţi în invincibilul turn Orthanc.

În tratativele purtate în faţa porţilor, Saruman a refuzat să se căiască, drept pentru care Gandalf i-a luat cârja şi i-a rupt-o, lăsându-l în paza enţilor - poporul Arborilor. De la o fereastră înaltă, Limbă de Vierme a aruncat cu o piatră în Gandalf, dar nu l-a nimerit. Piatra a fost ridicată de Peregrin. S-a dovedit că aceasta nu era altceva decât unul din cei trei palantíri care mai supravieţuiseră - Pietrele Văzătoare din Númenor. În timpul nopţii, Peregrin a căzut pradă ispitirii Pietrei; a furat-o, s-a uitat la ea şi astfel i s-a dezvăluit lui Sauron. Cartea a Treia se încheia prin venirea unui nazgûl asupra câmpiilor din Rohan, un Duh al Inelelor călare pe un armăsar, şi ameninţarea iminentă a războiului. Gandalf i-a dat palantírul lui Aragorn şi, luându-l pe Peregrin cu sine, a plecat călare spre Minas Tirith.

Cartea a Patra i-a avut drept eroi pe Frodo şi pe Sam cel înţelept, pierduţi între mohorâtele dealuri Emyn Muil. Ni se povesteşte cum au scăpat din acel ţinut şi cum au fost prinşi din urmă de către Smeagol-Gollum; cum Frodo a reuşit să-l îmblânzească pe Gollum şi aproape că i-a înfrânt răutatea, făcându-l pe Gollum să le arate drumul prin Smârcurile Morţilor şi prin pustiitul ţinut Morannon, Poarta Neagră a Ţinutului Mordor de la Miazănoapte.

Pentru că acolo le-a fost peste putinţă să pătrundă, Frodo a acceptat sfatul lui Gollum, anume să caute o „ intrare tainică „ pe care o ştia el, undeva în sud, în Munţii Umbrei, meterezele vestice ale Mordorului. Pe drum au fost atacaţi de o grupă de cercetaşi a oamenilor din Gondor, în frunte cu Faramir, fratele lui Boromir. Aflând ce anume căutau cei doi hobbiţi, Faramir a reuşit totuşi să nu se lase ademenit de tentaţia căreia îi căzuse pradă Boromir, ci să le arate drumul spre ultima etapă a călătoriei, anume Cirith Ungol, Trecătoarea Păianjenului; dar i-a prevenit că acela era un loc primejdios de moarte, despre care Gollum le spusese mai puţine decât ştia el însuşi. Tocmai când ajungeau la Răscruce, apucând-o pe calea ce ducea la înspăimântătorul oraş Minas Morgul, o mare întunecime s-a ivit dinspre Mordor, acoperind întreg pământul. Sauron şi-a trimis în luptă prima armată, condusă de Regele cel negru al Duhurilor Inelelor: începea Războiul Inelului.

Gollum i-a condus pe hobbiţi spre o cale tainică ce ocolea Minas Morgul şi pe întuneric au ajuns în cele din urmă în Cirith Ungol. Acolo, căzând din nou sub puterea răului, Gollum a încercat să-i trădeze şi să-i dea pe mâna lui Shelob, monstruoasa păzitoare a trecătorii. Dar planul său a fost dejucat de vitejia lui Sam cel înţelept care a respins atacul lui Shelob, rănind-o.

A doua parte se încheie cu hotărârile pe care le are de luat Sam cel înţelept. Înjunghiat de Shelob, Frodo zace ca mort; căutarea va sfârşi dezastruos dacă Sam nu se hotărăşte să-şi abandoneze stăpânul. În cele din urmă, el ia Inelul şi încearcă să ducă acea căutare la bun sfârşit de unul singur. Dar tocmai când e pe punctul de a trece în Tara Mordor, apar orcii dinspre Minas Morgul şi din Turnul Cirith Ungol care păzeşte partea de sus a trecătorii. Făcându-se nevăzut cu ajutorul Inelului, Sam cel înţelept află din ciorovăiala orcilor că Frodo nu este mort, ci doar drogat. Dar prea târziu porneşte pe urmele orcilor; aceştia duc trupul lui Frodo printr-un tunel care se termină la poarta din spate a turnului lor. Sam cel înţelept se prăbuşeşte fără simţire în faţa porţii care se închide bubuind.

Partea a treia, şi ultima, va povesti despre planurile opuse ale lui Gandalf şi Sauron, până la catastrofa cea de pe urmă şi sfârşitul marelui întuneric. Dar mai întâi să ne întoarcem la soarta bătăliei din Apus.